Doi ani de vacanta(Opt zile prin România)-Tristete si bucurie

Ziua 5

Incheiem vizita la Sapanta si ne indreptam spre Sighetul Marmatiei. Drumul lin pe malul Tisei, privelistea malului ucrainian si cautarea febrila a cuiului unde se agata harta, caci daca e sa fie, apoi aici il gasesti.

Mergem spre Sighet, cu prima oprire la gara sa gasim sinele de cale ferata pe model rusesc, sinele cu ecartament mai lat decat in restul Europei. N-a fost sa fie, ca ne-am sucit prin gara si pe peroane dar n-am dibuit unde se petrece schimbarea. Dar cum era de asteptat am punctat cu cateva poze.

Strada garii

Gara Sighet

Gara Sighet

Peroane goale

Daca la gara nu am avut succes cu sinele rusesti si cum ploaia statea sa inceapa nu puteam pleca fara sa vedem Memorialul Durerii. Informatiile mele despre acest muzeu nu erau prea ample. Stiam ca a fost unul din centrele de exterminare a celor care se impotriveau oranduirii comuniste dar nu poti sa iti dai de ororile petrecute doar din lectura sau auzite. Nici in urma vizitei care e socanta, nu poti realiza foarte adanc ce au suferit si trait cei inchisi intre aceste ziduri.

Intrarea in muzeu este chiar poarta fostei puscarii, o poarta mare si grea. Dupa ce achiti taxa de intrare intri in prima sala unde ai parte de o istorie audio spusa cu durere in glas de Ana Blandiana. Imediat cum termini auditia, prima imagine este socanta, este harta punctelor de detentie, exterminare sau deportare a celor care nu placeau sau luptau contra regimului comunist. Crucile negre te infioara si sunt asa multe incat par a fi un musuroi de furnici.

Harta suferintei anticomuniste

Acum totul este zugravit si curat dar ai ocazia sa vezi mizeria in care erau tinuti detinutii, hainele zdrentuite purtate indiferent ca era frig sau cald. Poze cu chipuri de oameni tineri sau batrani, tarani sau intelectuali, civili sau militari, te insotesc la tot pasul. Sunt cei care au fost detinuti.

Undeva pe un panou sunt asezate multe, multe carti postale si scrisori ale detinutilor. E infiorator sa citesti „Draga sotie, eu sunt bine”  scris de un om care isi ducea povara nedreptei pedepse in oroarea inchisorii comuniste. Sunt multe asemenea scrisori si sufletul ti se strange citind.

„Draga sotie…”

Culoarele lungi si intunecate pline de gratii si plase te fac sa simti pana in ultima molecula dimensiunea raului. Undeva dam de celula unde Iuliu Maniu a trecut in nefiinta dar nu departe dam si de celula in care isi gaseste sfarsitul Gheorghe I. Bratianu.

Celula lui Iuliu Maniu

Celula lui Gh. I. Bratianu

Fiecare etaj avea o celula fara geamuri, mica, stramta numita de detinuti Neagra. Era celula unde intrau la izolare detinutii considerati recalcitranti.

Vizeta celulei

Barbati si femei deopotriva au sfarsit intre aceste ziduri.

Panou cu poze ale fostilor detinuti

Multi dintre ei ajungeau sa fie inchisi fara proces sau chiar daca erau judecati procesele erau o gluma sinistra. Note informative denuntatoare curmau destine.

Nota informativa a unui colaborator al Securitatii

Nu doar perioada de dupa razboi este evocata ci si perioada Epoca de Aur . O sala unde sunt adunate obiecte si insemne ale umilintei cozilor, ratiilor la alimente si carburant, uniforme ale indoctrinarii comuniste pornite din copilarie dar si acea raza de speranta pe care o reprezenta radioul, prin care romanii ascultau pe furis temandu-se pentru viata lor, Radio Europa Libera. Ani la rand Radio Europa Libera a fost gura de aer care a hranit milioane de romani. Acest radio era un simbol al luptei contra regimului iar cei care erau prinsi ascultand erau condamnati la ani grei de inchisoare.

Amintiri din Epoca de Aur

Cosul de alimentara

Soimi si pionieri

Legatura interzisa cu lumea exterioara

Aici Radio Europa Libera, emisiunea in limba romana…

Incheiem vizita acestui muzeu pe ganduri, plini de tristete si chiar cu o lacrima in colt de ochi. Cred ca asemenea locuri ar trebui sa fie cunoscute de fiecare om ca fiecare sa incerce sa inteleaga atat cat se poate dimensiunea suferintei celor care au avut curaj sa lupte cu sistemul comunist.

Afara o ploaie torentiala rapaia de parca ar fi vrut sa spele pacatele trecutului. Ne suim in masina si plecam, plecam spre Borsa.

In drum spre Borsa

In drumul spre Borsa

Vanatori de munte

Cazarea de la Borsa o luasem gratie Booking.com in seara cu balaceala de la Mihaieni. Luasem o cazare de la care nu asteptam aproape nimic decat un acoperis deasupra capului. De ce? Fiindca pretul era doar 40 lei/camera si includea si mic dejun!!!

Am stat, ne-am sfatuit si am decis ca pentru 40 de lei daca ne da un pat sa dormim e perfect caci nu avem pretentii de dormitoare stil Ludovic alnustiucatelea.

Zis si facut, am ajuns la Borsa si da-i si cauta adresa. Google Maps ne joaca o noua festa si ne baga pe o ulita innoroita pe malul unui rausor, sustinand continuu ca ala e drumul. Inutil sa va explic ca masina nu se putea intoarce ca nu era loc iar ca sa o iei cu spatele era deja prea departe. Ne salveaza totusi un podet de lemn, parca inadins construit ca sa incapa masinuta pe el. Am trecut podetul, care a si tinut la greutate si iata-ne pe asfalt din nou, dar ia cazarea de unde nu-i.

Oprim la o poarta si iscam ditai brainstormingul satesc pe tema „unde este Hotel Mia„. Ne lamurim intr-un final si dupa inca zece minute de mers ajungem.

Parcam, intram, inauntru o fatuca la bar care dupa binetea de rigoare parea ca ne asteapta. Fata deosebit de amabila urca sa ne arate camera. Urcam si fara nici un fel de asteptare intram in camera. Camera decenta, curata, calda. Baia asisderea. La pretul de 40 de lei asteptam sa gasim partea rea la aceasta cazare. N-am gasit-o!

Am concluzionat ca mancarea va fi putina si proasta. EROARE!!! Jos in restaurant fata de la bar aranjase deja o masa cocheta, pusese o muzica ok si ne astepta.

Ne ia comanda dupa ce ne intreaba care dintre cele 5-6 feluri de ciorba am dori, felul doi sa fie aia si aia si ailalta si in timp ce savuram paharelul de palinca veritabila din partea casei apare un domn care ne saluta ne intreaba daca ne place camera daca e ceva ce nu ne convine si se recomanda ca fiind propietarul hotelului.

Cina cred ca nu mai e necesar sa va spun ca a fost de nota 10, preturile foarte decente iar atmosfera excelenta.

Ne-am retras obositi cu gandul, totusi, ca partea aia nasoala tot va aparea dar probabil maine la micul dejun cand ne va da vreo spoiala de mancare.

Dar asta in ziua a 6a a calatoriei.

Va urma….