Doi ani de vacanta(Opt zile prin România)-Ghetarul

Ziua 3

Plecam de la Rosia Montana cu destinatia Ghetarul de la Scarisoara. Nu il mai vazusem din anul 1989 cand am fost intr-o tabara de vara, in liceu. Pe vremea aceea, in Arieseni, fiindca acolo era tabara, nu era nimic din ce este azi. Un sat, o scoala si un bufet mai mult gol in timpul saptamanii dar care in weekend se anima cu tapinarii coborati de pe munte sa bea o tarie sau o bere sau mai multe.

De acolo, din Arieseni am pornit atunci, pe jos, peste munte, sa vedem ghetarul. La vremea respectiva, cred ca era mai mare. Tot atunci am cunoscut farmecul aparte al catunelor imprastiate pe munte, al laptelui baut imediat dupa ce a fost muls. Oamenii inca foloseau lampi fiindca, pe langa restrictiile de curent din epoca trecuta, nu era chiar totul electrificat sau unde era se mai rupeau firele puse pe stalpi firavi.

Imi amintesc ca era o maretie si o minunatie ghetarul atunci cand l-am vazut prima data. In vrafurile de poze pe hartie cred ca am si cateva din aceasta tabara.

Pana una alta, am o poza de grup facuta sus, la Pestera Scarisoara, dupa traseul de aproximativ cinci ore.

Scarisoara 1989

O tempora…s-ar putea spune cu siguranta. Daca voi mai gasi poze de atunci le voi posta.

Sa revenim in anul 2012.

Dupa o scurta esacala la Pestera Poarta lui Ionele unde n-am mai avut rabdare sa intram dar am facut cateva poze exterioare….

….am plecat pe un drum forestier dar ceva mai bine intretinut, spre ghetar.

Drum forestier

Lucrari la drumul forestier

Drum forestier

Si aici urcam din greu, abrupt uneori, strajuiti de peretii de stanca rosiatici din cauza rocii bogate in minereu de fier.

Urme rosiatice de minereu de fier

Dupa aproximativ zece kilometri parcursi pe acest drum ajungem sus la Scarisoara.

Scarisoara

Incerc sa fac asocieri cu ce am eu in memorie dar lucrurile s-au schimbat. Deja se lucreaza la vile, mici hoteluri fiindca zona se poate atinge si cu masina si tinde sa devina tot mai turistica de la an la an.

Dar ici colo mai gasesti ramasitele de odinioara.

Ramasite ale catunului

Centrul de informare Ghetari

Moața

De aici urmand semnul in zece minute ajungi la pestera ghetarului. Totodata gasesti si semnele catre celelalte trasee.

La drum!

Ajunsi la cabana paznicului cumparam biletele(7 lei/pers) si purcedem pe poarta spre pestera.

Scara spre ghetar

O scara abrupta, alunecoasa, cu trepte putin cam strambe, balustrade de fier uneori tivite cu lemn.

Vedere de sus

Vedere din pestera

Ghetarul e splendid, iti taie respiratia, pasesti incet cu ochii mari privind in jur si cu multa grija pe podurile de lemn facute pentru a facilita vizitarea.

Vedere spre intrare

Formatiune de stalagmite

Stalagmite

Stalagmite

Vedere din interior

Vedere din interior

Inauntru exista o formatiune de gheata care mie mi-a inspirat un urs ranit.

Ursul ranit

Ursul ranit

Incheiem vizita ghetarului, urcam cu grija scarile abrupte, iar in acest timp rememoram cei 22 de ani trecuti de la prima intalnire cu ghetarul. Aidoma unui om bolnav sufera. Din cauza incalzirii acentuate se micsoreaza de la an la an. Acum 20 de ani era mai falnic si cine stie cum arata mai exact acum 40 de ani, de exemplu.

Totusi am gasit o poza din anii 60 gratie siteului http://salvati-rosiamontana.webs.com/

Scarisoara 1960

Ziua a treia o incheiem langa Oradea la Baile 1 Mai. Si aici domneste amestecul de anii 80 cu zilele noastre. Am cautat o cazare decenta pe care am gasit-o la Pensiunea Ama(nici ei nu au website dar sunt relativ usor de gasit). Si aici curat, cald, primitor si recomand fara rezerve.

Dupa cazare am plecat sa cautam lacul cu nuferi. L-am si gasit dar fara nuferi ci doar cu doi copii care se straduiau sa prinda niscai peste.

Lacul cu nuferi

Lacul cu nuferi

Am admirat un mic podulet alaturi de care, pompos, statea o pancarta explicativa de parca ar fi fost podul Brooklyn.

Pasarela peste rau

Dupa o scurta tura in partea sateasca a statiunii am revenit sa cautam strandul termal. E inca acolo dar suficient de neingrijit, o parte din fostele cabine garderoba sunt cu tavanele cazute, niste foste casute de cazare zac stinghere si stricate in alt colt de parc.

Strandul termal

Strandul termal

Strandul termal

Sunt locuri unde saltul in trecut e ceva foarte natural. Aici la 1 Mai sau la Hotelul Poienita din Sighisoara te astepti in orice moment sa gasesti ziarul Scanteia la chiosc, programul la TV sa aiba Telejurnal si sa se opreasca lumina in orice moment.

Va urma….

 

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s