Catherine's crossroad

Cu un ghinion de zile mari, am ajuns într-un târziu să văd Apusenii. Pe ploaie. De ani de zile încerc să-i abordez, într-un fel sau altul, şi mereu s-a găsit câte o piedică. Ca şi cum s-ar ambiţiona să nu mi se arate, de data asta, nemaiavând încotro, au chemat în ajutor ploaia şi ceaţa. Am ajuns într-o dupăamiază de mai la Abrud, pe o ceaţă deasă şi-o vreme mohorâtă, ca de noiembrie. Pensiunea Detunata a mai salvat seara – cald, primitor, curat, restaurant decent, linişte. Dimineaţa, pe o ploaie măruntă şi insistentă am pornit să găsim casa Fefeleagăi. Întâi ne-am abătut în centrul Abrudului în căutarea unei cafele şi-a unui covrig. Surprinzător, dar luni, la ora 8 trecute fix, în acest orăşel era o animaţie şi-o veselie de mai mare dragul în cafeneaua-pub în care ne-am decis să intrăm. Şi-un fum, să-l tai cu cuţitul. Cafeaua bună. Covrigul nexam…

Vezi articol original 605 cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s