Doi ani de vacanta(Opt zile prin România)-Umor negru

Ziua 5

Dupa o baie matinala in apa calda a bazinului termal  plus un mic dejun stropit cu cafea din belsug, purcedem la drum din nou. De data asta stiam exact unde vom poposi la final de zi dar voi povesti mai incolo despre cazarea care ne-a socat.

Asa cum spuneam, plecam din Mihaeni dar inainte sa ajungem in drumul spre Satu Mare trecem prin Acâș. Nu stiu daca multi din voi au auzit de Acâș, dar eu unul pana sa ma aflu aici nu stiam de existenta acestui sat. Cert este ca a fost atestat documentar prin secolul XIII si are undeva in mijloc o enorma si fantastica biserica reformata calvina construita de neamul Akos. Din pacate nu am putut sa o si vizitam fiind prea de dimineata, preotul era si el plecat ca tot omul la cumparaturi, asa ca ne-am rezumat sa facem poze de dincolo de gard si sa nu contenim cu “Uaaauuuu!!!” .

Dupa Acâș ne continuam drumul spre Satu Mare. Satu Mare e un oras frumusel, cu cladiri vechi alaturi de elemente specifice fostei epoci comuniste. E unul din orasele cu statuia Lupei Capitoline, in perioada 1936-1940 a avut chiar doua statui de acest gen.

Ajuns in centru, trei cladiri iti atrag atentia in mod deosebit: Catedrala romano-catolica, hotelul Dacia si cladirea Primariei. Ne-am plimbat pe strazi, am rezolvat oaresece chestiuni administrative si apoi am intrat la o cafea si ceva de ale gurii intr-un mic bar/restaurant/pizzerie Ali Baba. Nu am inteles de ce propietarul a ales acest nume exotic fiindca inauntru atmosfera era in stil romanesc dar cu placere va recomand sa ii calcati pragul. Mancare buna, cafea buna, preturi decente – exact ingredientele care te fac sa revii. De altfel un review pozitiv gasiti si aici .

Prin centru

Biserica romano-catolica

Hotelul Dacia

Turnul Primariei si statuia lui Vasile Lucaciu

Socotim ca e vremea sa plecam si pornim la drum catre destinatia principala a zilei, Sapanta.

Mergeam spre Sapanta plin de curiozitate asteptand sa gasesc acel aer etno al Maramuresului. Am ajuns aici pe o ploaie torentiala grozava care ne-a facut sa ne refugiem intr-o micuta carciuma sateasca pozitionata strategic langa cimitir. Aici, pe langa barul pentru consumatorii fideli paharelului zilnic, am gasit si o placintarie. Doua tanti faceau niste placinte savuroase, cu diferite umpluturi. Sa nu uit sa mentionez ca o placinta era mare de tot, cam cat o paine.

Menu placinte

Carciuma de langa cimitir

Cum ploaia nu contenea am decis sa vizitam cimitirul si sa facem poze de sub umbrela. In anul 1935 Stan Ioan Patras la sugestia preotului Grigore Ritiu, preot greco-catolic, incepe sa faca crucile mai late in partea de jos, loc unde se vor asterne aceste epitafuri si picturi naive. Unul dintre mormintele celebre cu epitaf este cel al Soacrei. Desi epitafurile sunt vesele si pe alocuri chiar haioase nu poti trece peste faptul ca nu toti oamenii au murit de moarte buna.

Cimitirul vesel

Morminte vechi, morminte noi

Cimitirul vesel

Epitaful soacrei

Biserica se afla in restaurare dar se poate vizita.

Biserica cimitirului

Biserica cimitirului

Desi altfel decat cimitirele obisnuite ramane totusi un cimitir iar versurile vesele nu pot alunga sentimentul trist.

Sapanta in sine, sincer, nu m-a impresionat. In afara de acest centru de atractie ceea ce asteptam eu de la Sapanta nu am gasit. Poate in alte locuri gasesti frumusetea Maramuresului dar cu siguranta nu la Sapanta.

Plecam de aici fara sa ne satisfacem dorinta de frumos maramuresean si ne indreptam spre Sighetul Marmatiei.

Va urma….

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s