Doi ani de vacanta(Opt zile prin România)-Gentiana

Ziua 6

Asa cum va povesteam aici, Ditrau a fost o mare surpriza dar cum drumul trebuia sa continue am mai aruncat o ocheada catedralei si am plecat. Direct la Izvorul Muresului. Primisem o recomandare de cazare la pensiunea Gentiana. Nu am gasit-o greu fiindca era aproximativ vis-a-vis de manastirea Adormirea Maicii Domnului .

Pensiunea este foarte curata, rustica dar bine utilata cam pentru orice tip de oaspeti. Poti veni cu familia si vei primi camera adecvata, poti veni cu gasca si din nou gasesti cazare adecvata. Curte mare, verdeata, gratar, un mic paraias in spatele curtii, foisor, leagane de lemn, cuibar de gaini, cotet de iepuri, aer curat, vacute pe pajiste si un caine blanos si plimbaret. La interior, camerele sunt decorate simplist dar frumos iar pe paturi sunt cergi. Ce este demn de mentionat este faptul ca daca ti-ai uitat cartile de citit acasa gasesti in fiecare camera carti pentru o gama destul de larga de gusturi.

Pensiunea Gentiana

Curtea din spatele pensiunii

Din pacate fiindca nu anuntasem venirea, gazdele nu aveau si mancare dar ne-au indrumat spre “restaurant, ala pe stanga cum mergeti sau la braserie unde e mai ieftin dar e mai modest….” . Zis si facut, ne-am luat aparatele foto si gecile pe noi ca se lasa seara si am plecat sa gasim restaurantul sau braseria. Dar pana acolo am facut o vizita manastirii.

Manastirea este relativ noua, piatra de temelie fiind pusa in 1996 desi terenul pentru constructia manastirii era cumparat de sateni de prin anul 1936. Conform surselor in zona Izvorul Muresului oamenii sunt preponderent romani ortodocsi .

Drumul principal

Frumusete la tot pasul

Intrarea la manastire

Biserica manastirii

Chiliile

Biserica manastirii

Cum foamea incepea sa dea semne de nerabdare am pornit voiniceste spre locurile cu bunatati. Dupa aproximativ un kilometru am gasit cele doua locatii, pe stanga hotelul Bradul Argintiu sau Ezustfenyo Hotel cum ii spune in maghiara, iar pe dreapta…..o bodega. Miros de mancare buna venea dinspre bodega dar nu ne dumiream unde se mananca. Bradul Argintiu l-am eliminat din start deoarece nu parea sa aiba clienti mai deloc. Ne-am facut curaj si am intrat in bodega unde absolut senzational, chiar era o bodega in toata regula din aia ca in reclama cu birtul. Ne uitam stanga, ne uitam dreapta si constatam ca nu exista decat un barulete mic si prapadit dar plin de licori bahice, bar de la care plecau paharele cu rom si alte spirtoase mai ceva ca avioanele pe aeroportul din Frankfurt. Indraznesc sa opresc barmanul(!) din activitatea lui si il intreb daca in afara de grade alcoolice se mai poate servi si o ciorba sau ceva de ale gurii dar nu cavale sau cimpoaie. Omul, amabil, ne indica o usa aproape de tejgheaua lui, pe unde ieseai intr-o curte interioara care servea drept terasa cand vremea era buna. De aici intrai in restaurant. Restaurant e mult spus fiind o combinatie intre bodega dinainte si o carciuma , ce-i drept avea un aer mult mai rafinat ,ca sa zic asa, decat bodega. Doar doua mese erau ocupate, una de un cuplu iar alta de cinci doamne asezate la sporovaiala si bere.

Am ales o masa mai la fereastra desi nu era nimic de vazut afara, am comandat si apoi ne-am ostoit foamea cu niste fripturici bine facute asortate cu salate. Am marcat si o bere si cam asta a fost. Nota de plata usurica desi masa a fost imbelsugata. Ce era sa uit, numele restaurantului/braserie/carciuma : Veverita.

Braseria Veverita

Braseria Veverita

Am terminat si cu Veverita si am luat inapoi la pas kilometrul pana la pensiune, kilometru pe care l-am parcurs rapid cu ochii pe la vilute, curti si peisaje.

La pensiune ne astepta propietarul care nu ne-a lasat sa mergem spre camera noastra pana nu ne-a oferit o carafa de vin rosu delicios, productie proprie. Asa ca am mai stat la o crontanea si un pahar de vin in livingul pensiunii cu ochii la stiri si meteo. Am baut cateva pahare si apoi ne-am retras in paturile imbietoare si calde numai bune de un somn adanc. Avea sa fie in ziua urmatoare ultima zi de explorat si ne astepta un loc pe care nu il mai vazusem din anul 1985-1986.

Dar toate la timpul lor.

Va urma…

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s