Doi ani de vacanta(Opt zile prin România)-Șiclăul sau moartea unui monument

Ziua 7

Ziua a7a debuteaza, cum era si normal, cu micul dejun servit de gazdele noastre. Un adevarat festin culinar matinal pus la cale de propietara pensiunii spre deliciul nostru. Ne luam ramas bun si plecam sa cucerim o cetate. Cu mainile goale. Sau nu chiar ca eu tineam volanul. Zis si facut apelez pt mai multa exactitate(!) la amicul Google Maps desi nu uitasem ce trasee imi dadea la Nalatvad sau cand am cautat Hotelul Mia. Totusi decid sa nu fiu carcotas si marchez pe harta Cetatea Balvanyos si pornim la drum.

Drumul frumos, peisaje interesante dar plin de gropi care pun la incercare maruntaiele masinutei. Apucam drumul spre Baile Balvanyos care trece prin paduri, are serpentine, serpuieste, urca si coboara.

Drumul spre Baile Balvanyos

Drumul spre Baile Balvanyos

Intr-un final atingem Baile si din vagile mele amintiri cetatea trebuia sa fie pe aici.

Baile Balvanyos

Cazare la Baile Balvanyos

Nici urma de cetate

Google Maps, impasibil, ma anunta ca “Nțț! Mai sunt 9 km!” . Lipsa indicatoarelor ma fac sa ii dau crezare desi eram indoit de ceea ce afisa. Ma uit stanga-dreapta, nimeni caruia sa ii cer o informatie. Renunt si plecam mai departe la indicatiile lui Google. Intr-adevar dupa cei 9 kilometri ne spune imperios sa facem la stanga. Ne conformam iar dupa inca vreo 500 metri ne spune sa o luam la dreapta si apoi iar dreapta. Nu e greu de ghicit ca ne-a invartit in cerc. Renunt la indicatiile lui si ies in drumul principal. Google pare ca se redreseaza si mai imi spune sa mai merg iar cativa kilometri. La urmatorul sat in mod senzational repeta figura cu ia-o stanga si apoi dreapta-dreapta. Boscorodind tot felul de urari la adresa aluia care a marcat cetatea pe harta, trag pe dreapta si ma apuc sa pozez o biserica reformata veche intr-un sat.

Biserica reformata sateasca

Biserica reformata sateasca

Cam asta a fost aventura cetatii Balvanyos dar se cuvine sa amintim niste date istorice despre ea. Se pare ca asezarea dateaza de pe vremea romanilor datorita unor vestigii gasite de arheologi. Totusi constructia dateaza undeva de prin secolul XI. Datele despre cetate sunt putine si vagi. Cele mai sigure provin din secolul XIV cand era in propietatea familiei Apor. Se pare ca ultimii locuitori au fost undeva prin secolul XVIII.

Dar uite ca ajungem in Covasna si, de aici, cu ajutorul amintirilor, destul de vagi ce-i drept, plecam tinta sa gasim celebrul Plan Inclinat sau Siclaul cum ii se mai spune in zona. Asa cum am spus mai sus undeva prin anul 1985-1986 intr-o vacanta petrecuta prin zona Covasna m-am plimbat cu mocanita forestiera si am urcat spre Comandau cu Siclaul. Fascinat de aceasta aventura forestiera de acum mai bine de 26 de ani ardeam de nerabdare sa reintalnesc Planul Inclinat. Traversam Covasna, ajungem la Spitalul de Cardiologie, trecem de fostul hotel al PCR Bradul si inaintam spre Comandau. Orasul se termina si ma izbesc frontal de prima dezamagire crunta : mocanita. Sau mai bine zis niste ramasite de vagoane, rupte si devastate, ruginite si triste. Opresc masina si ma reped sa ating fierul ruginit, vagoanele dezvelite. Imaginea e trista. Totusi realizez ca acestea nu sunt vagoanele care le stiam eu ci sunt niste vagoane de persoane. Cele pe care le stiam erau cele care carau lemn taiat de sus de pe munte. Dar un pic mai incolo le vad si pe cele care carau lemn la fel de moarte ca si primele. Aveam sa aflu mai tarziu ca vagoanele de calatori pentru mocanita fusesera aduse special de la Viseu intr-o incercare timida de a revigora mocanita de la Valea Zanelor.

Fostele vagoane de pasageri ale mocanitei

Fostele vagoane de pasageri

Vedere din interiorul vagoanelor

Vedere din interiorul vagoanelor

In vagon

Macaz

Vagoanele de lemne

Boghiu fabricat la Bals

Cum in memoria mea Siclaul era asociat cu Comandau am pornit in sus pe munte, pe un drum forestier destul de anevoios. Pe drum, doar camioane care carau lemn si utilaje specifice dar foarte rare si acestea. Practic eram mai mult singuri. Din pamantul ud si noroios din cauza ploilor se iteau ici colo foste ramasite de sine ale mocanitei, sine care au facut parte dintr-un ansamblu de cai ferate forestiere cu ecartament ingust insumand 118,3 km.

Conform siteului Historia.ro

Un mic punct de pază al grănicerilor austro-ungari, situat pe vechea rută comercială ce lega Ţara Românească de Transilvania. Aici, la 17 octombrie 1888, David Horn a inaugurat fabricile de cherestea de la Comandău şi Gyula, iar un an mai târziu, odată cu concesionarea pădurilor şi cu începutul dezvoltării sistemului de căi ferate forestiere, a luat naştere localitatea Comandău.

Pentru a facilita aprovizionarea cu buşteni şi transportul cherestelei, între anii 1889-1891, Concesiunea David Horn a construit calea ferată cu ecartament îngust (760 mm) Comandău-Gara Covasna (Depozitul Central).

După doi ani, David Horn şi asociaţii au transferat concesiunea Societăţii Forestiere „Ardeleana“, fostă „Erdelyi Erdoipar R.T.“, proprietate a fraţilor Groedel, ce fusese înfiinţată în anul 1890. Societatea a construit şi a exploatat un sistem de căi ferate forestiere compus din nouă linii, având în total 118,3 km: 1. Gara Covasna – Planul Înclinat – Comandău (1889-1891) 21,2 km; 2. Comandău – Păpăuţi (1891-1895) 18 km; 3. Ramificaţia Pădurea Zagon (1891-1895) 4 km; 4. Comandău – Mica (1890-1892) 18,8 km; 5. Mica – Valea Bâsca Mare – C.F.F. Nehoiu (1920) 5,2 km; 6. Iancău – Reitec (1934-1935) 4,5 km; 7. Gyula – Ghiurca (1934-1935) 5,4 km; 8. Comandău – Valea Bâsca Mică – C.F.F. Nehoiu (1920) 19 km; 9. Holom – Benedec – Nereju (1890 – 1895) 22,2 km.

În cadrul acestui veritabil complex industrial, pentru a face posibilă legătura între Valea Zânelor şi Punctul Şiclău, în anul 1890 a fost inaugurat Planul Înclinat. O instalaţie complet ecologică, unică în Europa, realizată după proiectul inginerului Emil Lux, cu componente produse de firma vieneză Obach, Planul Înclinat a fost folosit timp de peste un secol (1892-1995), zilnic transportându-se aproximativ 30 de vagonete, fiecare având o capacitate de 10 m3 de material lemnos.

Principiul de funcţionare a întregului sistem era deosebit de simplu, urcarea şi coborârea celor două platforme înclinate, pe care erau ancorate micile trucuri forestiere, realizându-se numai cu ajutorul forţei de gravitaţie.

Legate între ele printr-un cablu metalic al cărui avans era reglat printr-un sistem de scripeţi controlaţi din camera de comandă situată în staţia de vârf, platformele rulau pe o linie cu ecartament normal (1435 mm), întregul ansamblu fiind proiectat astfel încât energia vagonetului încărcat, ce cobora, să fie integral folosită pentru remorcarea unui vagonet gol, ce urca din staţia de bază. Iar la mijlocul Planului Înclinat exista un punct de ramificaţie a şinelor, ce permitea trecerea simultană a celor două platforme.

Unica sursă externă de energie folosită pentru funcţionarea acestui unicat tehnic feroviar erau cei doi cai „putere“, Mişu şi colegul său din staţia de vârf, ce manevrau micile vagoane din staţiile situate la extremităţile Planului Înclinat, până pe liniile de unde erau preluate de locomotivele cu abur.

Acestea le remorcau până în punctul de transbordare din staţia Covasna, ori până în centrul forestier de la Comandău. În 1995, la numai câţiva ani după ce şi-a aniversat centenarul, Planul Înclinat a fost afectat de o puternică furtună, ce a doborât aproape toţi arborii de pe versantul pe care se întindea. În plus, în anul 1997, cabina de comandă a staţiei de vârf a fost distrusă de un puternic incendiu. Diminuarea drastică a volumului de masă lemnoasă exploatat a făcut ca Planul Înclinat să fie trecut în conservare la 1 octombrie 1999 (împreună cu cei 32 de kilometri ai liniilor ce compuneau ultimele rămăşiţe ale sistemului căilor ferate forestiere de la Comandău şi cu întregul material rulant rămas în zonă).

Intr-un final ajungem sus in Comandau unde ne facem ochii roata si in afara de lemne, mormane de lemn nu deosebim nimic altceva. Noroiul era din plin, masinuta abia isi croia drum prin glod. Undeva auzim o drujba lucrand de zor si ne indreaptam inspre locul cu pricina. Trei oameni, tapinari cred, taiau de zor niste busteni enormi. Ii salut si ii intreb daca pot sa imi spuna unde este Siclaul. Oamenii incep a mustaci a ras si imi spun ca Siclaul este fix la intrarea pe drumul forestier adica trebuia sa facem tot drumul inapoi!! 15 kilometri in regim de drum forestier insemna cam 45-50 minute. Suparat ca memoria mi-a jucat feste o iau inapoi si uit sa fac poze la Comandau. Undeva pe drum imi aduc aminte de aceste poze dar eram acum departe de sat ca sa mai remediem situatia. Totusi undeva pe o bucata de stanca o caprioara privea mirata parca, masinuta care se opintea pe drumul forestier.

Caprioara curioasa

Ajungem inapoi la locul de unde plecasem, in Valea Zanelor. Cobor din masina si raman fara cuvinte, Siclaul a murit! Sine contorsionate si terasamentul ingropat in pamant si plin de vegetatie. Din toata aceasta minune a mai ramas doar un panou care anunta ca este un monument UNICAT in Europa. Dar monumentul unicat a mai ramas numai in amintirile celor care au vazut aceasta minune functionala si in imaginile surprinse de-a lungul vremii. O mana de entuziasti au incercat o revitalizare in 2009. Povestea integrala o gasiti aici. Din pacate proiectul lor se pare ca a esuat.

O amintire extrem de frumoasa a copilariei mele si un monument al tehnicii unic in Europa( repet obsesiv chestia asta) s-a dus, a murit.

Fosta trecere peste rau legatura intre Panul Inclinat si mocanita

Panoul e cam tot ce a mai ramas din Siclau

….a fost o realizare unica…

Postul de comanda de la baza Siclaului

Prin desisul padurii se mai zareste vag traseul Planului Inclinat

Adio Șiclău!

Va urma…

Prin acest articol doresc şi eu să adaug un motiv la campania „499 de motive să fii turist în România” organizată de prietenii de la Ghiduri Turistice împreună cu agenţia de turism Turist Center. Împreună trebuie să promovăm frumuseţea ţării noastre România!

Anunțuri

2 gânduri despre „Doi ani de vacanta(Opt zile prin România)-Șiclăul sau moartea unui monument

    • Mda, nu stiu ce sa zic, ultima mea vizita la Balvanyos se petrecuse prin 1980 cred :). Banuiesc ca tu ai fost la acel Best Western care arata in firea lui dar este ceva mai sus de locul unde am oprit eu. Eu am oprit acolo unde ma gandeam eu ca ar fi cetatea.

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s