Hitech, tradiție și orez

Kurashiki Tivoli Park 1

Kurashiki Tivoli Park (Photo credit: Wikipedia)

 

Prima întâlnire cu Japonia a fost răvăşitoare. Am picat dupa 12 ore de zbor pe lume-ailaltă, taman în Nagoya. Aeroportul ,Chubu Centrair, se afla pe o insulă artificială iar la aterizare habar nu ai dacă avionul pică în apă sau ajunge unde trebuie fiindcă pista începe sau se termină (depinde de sens) în ocean.
Aşa cum spuneam, prima întâlnire a fost ca o nebuloasă, totul era altfel. În timp ce zburam mă aşteptam sa ajung într-o lume complet hitech. Fals. Japonia e tradiţionalista, calmă. Aș minți să spun că în marile orașe nu găsești acel univers brownian de oameni și mașini dar imediat cum ieși din raza orașelor mari tradiționalul își face simțită prezența. Temple, lanuri de orez, case simple.
Prima dată drumul Nagoya- Kurashiki l-am facut cu mașina. A fost primul contact cu mersul pe stânga, să stau pe locul unde conduc de obicei dar să nu am nici volan si nici pedale. Drumul de aproximativ 400 km nu a fost prea spectaculos fiindcă mergi pe Express way care e la fel de impersonal ca orice autostradă. Singura amintire notabilă de pe Express way este fast-food-ul tipic japonez. Inițial am crezut că fast food va fi tot un Mc sau KFC. Am intrat înauntru și fast-food-ul semăna a cantină. La ușă, un soi de aparat ca cele de cafea dar care era plin de butoane pe care scria in japoneză și un loc pe unde sa bagi banii. Băgai banii și primeai un bilețel. Nu înţelegeai o iotă dacă nu îți explica cineva. Domnul Shin, reprezentantul promoterului japonez, mi-a explicat ce scria pe fiecare butonaș. Erau niște meniuri și fiecare avea un numar. Eu am luat numărul 23, ceva cu pui și inevitabilul orez fiert. Am dat bilețelul unei tanti la bucătărie și am luat loc la masă la o țigară (la vremea aia încă fumam). La un moment dat, de la bucătărie cineva răcnea de mama focului “Ni Ju San!! Ni Ju San!!”. Eu, liniștit savuram o cafea. Răcnetele continuau. Domnul Shin se sesizează și îmi spune “Cristian san, it’s your number”. M-am dus, mi-am luat meniul, totul asezonat cu plecaciuni din partea casei.
Spre seară am ajuns în Kurashiki. Kurashiki este un mic orașel cu o istorie de multe sute de ani. În vremea dinastiei Edo, Kurashiki, a fost un centru important de distribuție a orezului. Din câte am înțeles, o traducere aproximativă ar fi “locul cu multe depozite”.
Primele zile în oraș au însemnat niște plimbări pe străzi drepte și lungi. N-am îndrăznit să fac stânga sau dreapta și mă uitam ușor chiorâș la indicatoarele scrise în japoneză. Prin zona asta lumea nu știe engleză dar sunt atât de amabili și educați să te ajute că surmontează lipsa de cunoștințe. După ce m-am interesat mai bine și cu ajutorul unuia dintre colegii de la parc, am plecat, ușor, ușor, să vizitez centrul istoric Bikan, un loc fantastic, desprins parcă din filme, brăzdat de canale și poduri de lemn peste apa în care înotau sumedenie de pești koi colorați.
Alt loc deosebit este Ivy Square. Aici a fost prima moară modernă de bumbac(!) Bosekijo, moară  care există şi azi, la fel ca şi compania respectivă, Kurabo (dacă nu mă înșel), fondată pe la 1888. La muzeul Ohara nu am intrat dar mi s-a spus că deţine colecţii importante de artă vestică (aşa numesc ei civilizaţiile din Europa).
În orășelul ăsta mic și peste tot unde am ajuns în Japonia, m-a fascinat eficiența și grija lor pentru natură, orice petic de pământ era cultivat cu ceva. Pâna în anul 2008 orașul a avut un centru de distracție, Kurashiki Tivoli Park, în care am avut onoarea să lucrez. Azi nu mai există, din păcate. Parcul făcea parte din lanțul danez Tivoli iar refuzul celor din Kurashiki de a amplasa niște atracții mari şi zgomotoase care nu se încadrau în ambientul oraşului a dus la rezilierea contractului lor.
Mâncarea a fost un mare minus în Japonia. Mai mult fiarta, necondimentată, pare un fel de mâncare de regim. Totuși ceva pe gustul meu, adică niște frigarui de pui în stil japonez, nu foarte diferite de ce știm, am gasit în unul din celebrele lor Yakitori, înghesuite la maxim. Interesant am mâncat într-un restaurant aproape traditional. Zic aproape fiindcă nu stăteai pe podea ci pe scaune. Dacă nu aș fi fost cu niște amici japonezi nu aș fi știut nici ce să cer dar nici cum să mănânc. Dat fiind că eu nu agreez peștele decât în acvariu am optat pentru un soi de mâncare bazat pe carne de vită, Shabu-Shabu. Dar ca european, când te saturi de orez fiert poți alege să mergi la Denny’s unde gasești mâncare în stil european.
Pentru japonezi mâncarea condimentată e ciudată. Acel Wasabi e un soi de sport extrem pentru japonezul obișnuit. În parc, la Tivoli, era un sudanez cu o tonetă cu shaorma. Da, ați înțeles bine! Ei bine, a mânca shaorma pentru un japonez însemna un mic cornet făcut dintr-un sfert de lipie umplut cu câtă carne ar putea intra în el. Eu am fost revelație când am mâncat o shaorma întreagă(foarte bună ce-i drept) sub privirile încântate ale sudanezului.
Dar destul cu mâncarea și să vă spun de pagoda celor cinci povești aflată in Soja cam la jumătate de oră de mers cu mașina de-a lungul râului Takahashi. Pagoda, aflată lângă un câmp cu orez, se înalță semeață deasupra copacilor. Se spune că ar fi ultima pagodă construită în Japonia. Lângă ea există un templu budist, unde am asistat la un soi de slujbă așa cum doar prin filme văzusem. Să nu vă speriați dacă vedeți zvastici pe la aceste temple. Nu a reînceput vreun razboi ci este simbolul specific templelor budiste. Templele Shinto au ca simbol poarta Torii.

 

Va urma.

 

Kurashiki Central Station

 

Central Station și hotelul Kurashiki

 

Hans Christian Andersen patronul spiritual al fostului parc Tivoli

 

O caracatița, o scobitoare…

 

Shabu-Shabu

 

Pagoda celor cinci povești

 

Peisaj tradițional

 

 

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Poartă Torii

 

Slujbă la templu

 

Hai hui pe străzi

 

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s