Ninja, kimonouri şi peşte

Înainte de plecarea din Kurashiki am asistat la un festival local. Dimineaţa, când am ieşit din hotel am rămas blocat: seara m-am culcat în zilele noastre iar acum, ceea ce vedeam părea rupt din stampele japoneze de acum multe sute de ani. Sute de tineri îmbrăcaţi în costumele tradiţionale, kimonouri, evantaie, coafurile celebre cu andrele înfipte, papucii ăia ciudati ai lor, toate astea alcătuind un festival care celebra trecerea adolescenților în rândul adulților, Festivalul Noilor Adulți, într-o traducere aproximativă. N-am avut un aparat foto disponibil și rău îmi pare, aș fi scos niște imagini fantastice. Tot oraşul a fost o sărbătoare generală în ziua cu pricina. Tobele Kodo au răsunat toată ziua, teatrul Kabuki a stat alături de dansatori de streetdance. Ulterior am aflat că unele kimonouri de festivitate ajung și la 3000 USD, asta însemnând un costum cu toate briz-brizurile, lucrat manual. Neobosit, am umblat de colo colo toată ziua şi am admirat. Probabil, încă mai exist prin albumele de poze ale unor

ninja town 010

Ninja town (Photo credit: glasgow’s finest)

adolescenţi fiindcă era ceva exotic, cred, să fotografiezi un european care se uita cu gura căscată la desfăşurarea evenimentului.

Apoi ne-am îmbarcat  în maşină şi am plecat spre peninsula Izu, la Pacific. Drumul de aproape 700 km m-a dus prin Nara, leagănul Japoniei, prin Kobe, oraşul distrus de cutremur în 1995 dar renăscut din cenuşă, prin oraşul Toyota, prin celebra provincie Iga, locul unde au apărut luptătorii Ninja. Am avut ocazia să privesc  în departare muntele simbol, Fuji, apoi am ajuns la hotel la Izu Inatori Sports Villa , hotel aflat la 6km de orăşelul Inatori de la marginea Pacificului. Locul este feeric, munte și la poalele muntelui oceanul.
La hotel, zis și făcut, iau cheia, urc la etajul 1 intru în cameră, superb, ies pe balcon, priveliște de nota 11, intru în baie, de vis. De vis ciudat! Baia frumoasă, curată bec, celebra budă electrică (voi povesti  și de wc-ul electric mai pe larg), chiuveta generoasă dar cadă sau duș ioc. Ies din baie și intru iar sperând că apare cada mult visată. Cada refuza să apară. Mă încalț și cobor la recepție să lămuresc problema. Facil, la prima vedere dar complicat fiindcă engleza nu e punctul forte al japonezilor. Explic gesticulând expresiv doleanța mea. În primă instanța primesc o plecăciune și un Wakaranai sincer adică “Nu înteleg”, totul cu zâmbetul pe buze și extrem de atent. Explic iar prin mimă şi în timp ce “explicam” spălatul sub duş îşi face apariția încă un recepționer care avea habar cât de cât de limba engleză. Mă roagă să îl urmez și mă conduce la o ușă de sticlă după care există două vestiare, femei și barbați. Dupa vestiar intrăm într-o sală cu lavoare, uscătoare de păr, oglinzi mari, automat de instrumente de bărbierit din cele de unică folosință, dispenser de prosoape, spume de bărbierit, after shave și alte chestii de toaletat. După camera cu lavoare intrăm într-o sală mare cu dușuri pe ambele parti iar in partea din spate cu un soi de piscina de copii cu apă cald-fierbinte. Tot acest ansamblu era baia care lipsea din cameră. Crezând că am înteles tot mulțumesc recepționerului, fug în cameră, mă dezbrac, îmi iau slipul și halatul, papucii ăia de hotel la care nu știi care e stângul și dreptul, și purced grăbit să mă spăl. Mă bag sub un duș un pic apoi direct în piscinuță. În timp ce mă lăfăiam încercând să mă destind am observat priviri mirate. Inițial am crezut că din cauză că sunt european. Ei bine nu, eram singurul care era în slip și nu respectasem un soi de ritual de spălat. Am zis ritual fiindca așa pare, un lighenaș, un scaun mic de plastic, un prosop, săpun și incepi să îți cureți trupul. Te speli cu prosopul, te clătești cu prosopul. Abia ulterior am înteles că toată chestia asta moderna era de fapt o baie în spirit tradițional japonez adaptată la cerințele hotelului. Piscinuța de copii în mod, tradițional, este un hârdău imens din lemn și bambus umplut cu apă foarte caldă chiar fierbinte, apă în care se pot pune, optional, mere și/sau petale de flori.
Dacă baia am lămurit-o, buda electrică rămăsese new entry-ul. Nu mai văzusem până atunci, drept urmare m-am apucat să studiez wc-ul. Tot soiul de butoane – noroc că aveau și iconițe să ai habar ce face fiecare. Și uite așa m-am apucat să programez ora la care să se devină cald colacul, să butonez posturile de radio (muzică ambientală când stai pe budă), am constatat că nu e niciun risc să te uzi dacă te ridici înainte să termine clean service-ul, în câteva cuvinte am petrecut vreo trei sferturi de oră apăsând butoanele wc-ului. Cel mai șmecher wc electric pe care l-am văzut a fost un Panasonic, care, pe lângă chestiile menţionate mai sus, putea să îți facă și un sumar de urină, panoul de control avea display și putea fi personalizat pentru zece persoane diferite, iar prețul era la vreo 600-700 $.
La 5 minute de mers cu mașina trona pe coasta muntelui parcul zoologic Izu Bio. Pe lânga partea de zoo mai avea si partea de distractii. La zoo, ca la zoo – animale, copii curioşi, îngrijitori, poze, hrănit girafa cu morcovi (girafa care are limba mov, apropos). Nimic deosebit totusi la acest zoo, poate doar faptul că era împărţit în două părţi, un sfert parc de distracţie şi restaurante iar restul cuşti. Spre seară, dupa plecarea vizitatorilor, zona devenea pustie şi auzeai doar animalele cum “răspundeau”  îngrijitorilor şi vântul, daca era.
La 6-7 km în sens invers ajungi la Inatori, un oraşel mic pescăresc, de provincie. În mai puţin de 10 minute îl poţi traversa. Nu are nimic turistic, poate doar faleza lungă pe malul oceanului. Miroase stăruitor a peşte şi a ocean sărat. Portul nu este mai deloc destinat agrementului totuşi se poate ieşi în larg la o plimbare pe ocean. Am coborât pe malul oceanului să ating Pacificul şi abia acolo am realizat cât mă bucur pentru că am avut ocazia să ajung atât de departe, să văd Japonia, să văd oceanul şi puţin din ce înseamnă viaţa în Ţara Soarelui Răsare.

Va urma

Izu Inatori Sports Villa

Budă electrica

Baie tradițională (izvor cald)

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s