Matthias, Eminescu și Micul Prinț

Budapesta, dimineața. Un pescar solitar își încearcă norocul în apele Dunării lângă neobișnuitul monument al evreilor uciși de milițiile pronaziste ale partidului Crucile cu Săgeți. Lumea vine, trece, pozează dar toți vorbesc în șoaptă. Pantofii de metal te copleșesc.

Pantofi monument

Pantofi pe malul Dunării

Pantofi pe malul Dunării

Pantofi pe malul Dunării

Decidem să trecem in Buda la cetate. Forfota de turiști crește și un amanunt îmi sare în ochi, „Siklo”. Siklo- Șiclăul ! Da, chiar seamănă doar că Șiclăul nostru nu mai este. Aici, trenulețul folosește celor mai comozi sau celor vârstnici să urce sus la cetate. În cetate asemănările continua fiindcă familia Corvinilor este celebră și în România  și în Ungaria. Sigur, nici corbul cu inelul în cioc nu lipsește. Priveliștea spre Pesta este superbă dar lumea se precipită, se bulucește, pregătesc aparate de filmat sau fotografiat. După ce am auzit răpăitul unei tobe m-am prins că urma schimbarea gărzii la palat moment pe care e de preferat să nu îl ratați. Scheme fițoase cu armele,  pas de defilare, comenzi răcnite de un comandant de gardă foarte solemn și purtator de sabie.

Tunel sub cetate

Budavári Sikló

Budavári Sikló

Gellert și Margit

Fântâna cu copii și pești

Vedere spre Pesta

Simbolul Corvinilor

Calul sălbatic

Scenă de vânătoare

Schimbarea gărzii

Schimbarea gărzii

Comandantul gărzii

În pas de defilare

Defilare

Toboșarul

Retragerea

După paradă, urmarea logică a fost biserica lui Matthias. Măreață, impunătoare și împresurată de turiști, un amestec de limbi și culori. Pe una din laturile bisericii un soi de menestrel cânta la un instrument care nu l-am putut identifica. Bastionul Pescarilor, și el „cucerit” de curioși. La piciorul bastionului un țigan lăutar anima atmosfera de turn Babel cu ceardașuri tipic ungurești.

Biserica lui Matthias

Bastionul Pescarilor

Ceardaș

Priveliște din bastion

Sfântul Ștefan

Cântărețul cu instrument inedit

Cântărețul

Instrumentul

Bem o cafea în cetate și plecăm iar spre Pesta dar până să trecem Dunărea dăm cu ochii de o năzbâtie care mergea prin apă. Un autocar! Amfibiu!

Autocar amfibiu

Nu aș fi vrut să plec din Budapesta fără să revăd gara Keleti, acolo unde am ajuns în prima mea ieșire din România. Mă plimb prin gară și incerc să îmi aduc aminte ce am făcut acum acum 22 de ani.

Gara Keleti

Peron gara Keleti

Interiorul gării Keleti

În drum spre Micul Prinț, pe o stradă perpendiculară pe Váci utca, o placă memorială ne atrage atenția, „Pe acest loc se află clădirea în care revista „Familia” redactată de Iosif Vulcan, a publicat, la 9 martie 1866 prima poezie a celui mai mare poet român, Mihai Eminescu”.

Placa memorială Mihai Eminescu

Pe malul Dunării, cocoțat pe gard, Micul Prinț privește impasibil și parcă un pic trist. Dar tristețea lui este compensată de joaca „Fetei cu câinele”.

Micul Prinţ

Ultimul concurs din seria „Carți poștale din Budapesta” va avea ca subiect „Fata cu câinele” . Spune-mi povestea ei, tragem la sorți, apoi alege o imagine care va deveni cartea ta poștală.

Fata cu câinele

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s