Moonwalk într-o zi de Septembrie

DSC_4162

DSC_4085

DSC_4096

DSC_4101

DSC_4116

DSC_4123

DSC_4127

DSC_4132

DSC_4135

DSC_4137

DSC_4141

DSC_4143

DSC_4147

DSC_4150

DSC_4153

DSC_4158

DSC_4159

DSC_4160

DSC_4163

DSC_4164

DSC_4180

DSC_4193

DSC_4203

DSC_4210

DSC_4224

DSC_4227

DSC_4245

Anunțuri

Scoate-mă din blogroll!

Da, nu e o glumă ! Scoate-mă din blogroll. Nu am mai adus demult informaţie nouă și nici nu am să mai aduc aşa curând. Doar poze voi mai posta când și când. Nu am mai călătorit aproape deloc deși idei mai am poate 1000. Ar fi uşor patetic să înşir motive deși nu-s deloc multe. Poate vreodată lucrurile se vor îndrepta. Sau poate nu.
Ma bucur ca m-ai urmărit si ma bucur ca uneori am putut sa îţi împărtăşesc viziunea mea asupra locurilor vizitate.

Iar acum să vă duc un pic doar pe la Babele, la Sfinx și la Crucea de pe Caraiman, Crucea Eroilor. Enjoy!
DSC_3536

DSC_3538

DSC_3539

DSC_3546

DSC_3548

DSC_3549

DSC_3554

DSC_3560

DSC_3561

DSC_3564

DSC_3568

DSC_3572

DSC_3595

DSC_3605

DSC_3607

DSC_3612

DSC_3619

DSC_3621

DSC_3630

Tango și Bega

Vă spuneam după ce am fost la Braşov că voi pleca la Timişoara, ceea ce s-a şi întâmplat. Motivul, previzibil de altfel, tango, mai precis aniversarea a trei ani de existență a Asociaţiei Tango Timişoara, aniversare care a avut câțiva invitați de prima clasă : pianistul Teo Milea, Dominic Bridge, Nana ( „mama” tangoului timișorean) , Nuevo Tango Quintet. Inutil să vă spun că a fost un succes și Timișoara a confirmat încă o dată că e o gazdă excelentă .De data asta nu am să vă povestesc despre hoteluri fiindcă am fost într-un soi de couchsurfing la nişte prieteni. Am sa urc doar câteva fotografii si am sa va invit, dacă sunteţi timişoreni, să vă notaţi o adresă în cazul în care tangoul argentinian vă face cu ochiul sau muzica de tango vă este familiară. Timişoara si tango,o combinaţie excelenta !

 

1

pregatiri pentru Teo Milea si expozitia de fotografie

 

1-4-2

Teo Milea

 

1-2-2

pregatiri, pregatiri

 

1-9

coltul castigatorilor expozitiei de fotografie

 

1-3-2

coltul participantilor la expozitia de fotografie

 

1-7-2

tango….

 

1-6-2

tango…..

 

1-5-2

si tango….

 

1-6

hoinarind prin Timisoara

 

1-8

Bega

 

1-7

povestea merge mai departe

 

1-5

Mercur

 

1-4

Timisoara savuroasa mereu

 

1-3

hoinar prin Timisoara

 

1-2

o veche farmacie

 

Călătoresc dansând

Cu puţină vreme în urmă, Catherine vă povestea într-un guest post despre tango şi Istanbul descriind atmosfera contopită a spiritului argentinian cu oraşul marilor sultani. Tangoul este un motiv fantastic de a călători şi a socializa. Timp şi finanţe să ai, că de dansat, poţi dansa lună de lună din Beirut până în Novosibirsk.

În August a avut loc Transilvania Tango Festival (TTF) la Braşov deci m-am suit în tren şi am plecat să mă (re) întâlnesc cu vechi şi noi prieteni. Am plecat direct de la job plin de energie pentru dans şi pentru o nouă vizită în Braşov.

Cu trenul în direcţia asta nu am mai mers de foarte mult timp şi asta mi-a adus aminte de taberele din copilărie şi de vremurile când cutreieram pe munte cu rucsacul în spate. Pierdut printre amintiri sau între paginile unei cărţi, ajung repede la destinaţie unde sunt trezit brusc din frumuseţea drumului când dau cu ochii de gara insalubră. Trec peste imaginea asta şi mă arunc într-un taxi dar ajung în Piaţa Sfatului fix când se termina guerilla milonga. În lumea tango, toţi dansăm şi călătorim iar despre festivaluri ar fi multe de spus fiindcă „once tango, forever tango” se zice.

Dar ca să rămân la partea de review a Braşovului, cum stă bine unui călător, voi comenta un pic despre câteva cazări, despre câteva obiective. E greu să vorbeşti despre un loc aşa de cunoscut dar informaţiile se cer updatate mereu.

Bătrânul oraş, în opinia mea, nu arată cum ar trebui să arate un oraş care primeşte zilnic sute de turişti. Nu prea se gândeşte nimeni să „împartă” câştigurile obţinute şi cu oraşul şi să îi vindece „rănile”.

Trei cazări am văzut în Braşov şi voi scrie pe scurt despre fiecare. Prima ar fi Taj Mahal, un soi de pensiune cu o cârciumă în stil indian la parter, pe care deşi nu am încercat-o am remarcat arome promiţătoare. Cazarea (100 lei/noapte) promitea şi ea, la prima impresie, ceva decent pentru cei fără multe pretenţii. Totuşi ai fi vrut să faci un duş şi apa să curgă în mod convenţional, de sus în jos şi nu aleator stil împrăştiat sau să citeşti două capitole dintr-o carte până vine apa caldă. Deci failed.

Hotel Coroana, clasic, cu vechime şi la propriu şi la figurat. Acest hotel ar deveni ceva fantastic dacă ar fi readus la valoarea lui reală daaar când unii trebuie să îşi pună pătura în uşă ca să nu intre lumina de pe hol, crăpăturile de la tocurile uşilor sunt mari, băile au rămas la fel ca acum 30 de ani, în schimb nimeni nu se sfieşte cu preţul, ei bine, atunci impresia generală nu mai e una grozavă. Partea cea mai bună cu adevărat este barul/restaurantul hotelului, deşi ca să fiu cârcotaş până la capăt, i-ar trebui o ventilaţie mai bună. Fiindcă servirea e bună şi arată foarte bine îl recomand însă, fără rezerve.

Piaţa Sfatului Residence ar fi a treia. Aici sunt apartamente în regim hotelier la preţuri relativ bune (100-150 lei/noapte). Ce am văzut era absolut decent şi de bun simţ, curat şi destul de bine utilat. Există două minusuri totuşi: lipsa unui aer condiţionat fiindcă vara camera devine cuptor chiar şi cu geamurile deschise şi amplasamentul deasupra bucătăriei restaurantului de unde îţi vin des mirosuri apetisante dar nedorite şi zarva specifică a unei bucătării productive. Dacă asta nu vă deranjează e un loc absolut ok de cazare.

Plimbările pe străzile Braşovului sunt savuroase mereu. Am descoperit un „geamăn” al Cavalerului Fierar din Bucureşti amplasat pe un acoperiş în apropierea Căsuţei Verzi (Spitalul de Neuropsihiatrie) după care am urcat spre Cetăţuie unde speram să vizitez un loc istoric dar din păcate am găsit un soi de cârciumă şi o delăsare care mi-au lăsat un gust amar. În schimb, la prima şcoală românească, imediat după Poarta Șchei, a fost o adevărată desfătare. Preotul custode, Vasile Oltean, te conduce prin istorie cu o asemenea dăruire că te face să revii mereu aici când ajungi în Braşov iar eu chiar asta fac mai mereu. Mi-ar fi greu să descriu în cuvinte trăirea care ţi-o dă acest om şi poveştile lui de aceea vă recomand cu multă căldură să mergeţi să vizitaţi muzeul şi neapărat să vă lăsaţi conduşi prin istorie de acest om minunat.

De data asta cam atât am vizitat în Braşov fiindcă în rest am dansat mult. Mai jos veţi găsi câteva poze din acest weekend încărcat de atmosferă argentiniană şi istorie românească.

Să nu uit, în Octombrie Timişoara aniversează 3 ani de tango deci voi fi acolo. Dacă sunteţi în zonă merită să cunoaşteţi comunitatea de tango şi să vă lăsaţi vrăjiţi de acest dans absolut minunat.

1-4

Milonga la TTF

1-8

Close embrace

1

Milonga la TTF

1-2

Milonga la TTF

1-4

Strada Sforii

1-5

Pe străzile Brașovului

1-6

Sinagoga din Brașov

1-7

Pe străzile Brașovului

1-8

Poarta Șchei

1-9

Lângă liceul Andrei Șaguna

1-10

Biserica Sf. Nicolaie

1-11

Poarta de intrare către biserică și muzeul primei școli românești

1-12

Muzeul „Prima Școală Românească”

1-13

Interiorul muzeului

1-14

Sală de clasă

1-15

Placa memorială

1-16

Biserica Sf. Nicolaie

1-17

Biserica Sf. Nicolaie

1-18

Casa Junilor

1-19

Strada Sforii

1-20

Strada Sforii

1-21

Căsuța Verde

1-22

Cavalerul brașovean

1-23

Cetățuia

1-24

Panorama către Biserica Neagră

1-25

Biserica Neagră

1-26

Interior Cetățuie

1-27

Interior Cetățuie

1-28

Interior Cetățuie

1-29

Cavalerul brașovean

1-36

Strada Lungă

1

Strada Apollonia Hirscher

1-2

Strada Apollonia Hirscher

1-3

Strada Poarta Șchei

Vadu

Am fugit o zi la Vadu departe de civilizatie. E tare bine sa auzi doar pescarusii si valurile molcome, e tare bine sa faci baie noaptea printre licuricii de mare. Cand am plecat ii invidiam pe cei pe care i-am gasit acolo si i-am lasat tot acolo.
1-9

1-12

1-13

1-11

1-6

1-4

1-3

1-2

Eforie Nord între publicitate si realitate

Citeam acum ceva vreme despre Eforie Nord. Rețeta e destul de simplă, se iau câţiva bloggeri, li se oferă ce e mai bun iar în schimb ei revarsă publicitate mascată sub formă unei păreri proprii. Nu toţi, ca să fiu corect până la capăt.

Se vorbea în termeni elogioşi şi cam heirupisti despre “Sa dăm o şansă litoralului românesc”. Ok, hai să îi dăm, zic eu dar ce îmi poţi spune despre Eforie Nord, altceva decât despre hotelul ăla mare şi la stat şi la preţuri, pe care lumea îl laudă pentru servicii dar care pe dinafară nu pare ceva interesant? Bineînţeles că am fost catalogat ca refractar că nu vreau să dau o şansă litoralului românesc. Cică nu am înţeles mesajul.

Întâmplarea face ca de vreo trei ani încoace mă duc în Eforie Nord şi nu am văzut nicio schimbare. Câteodată chiar şi ospătarii de la terase sunt aceeaşi. Eforie Nord este un kitsch, o îmbulzeală cu miros de hamsii, porumb fiert şi saorme. Plaja este ocupată de celebrele şezlonguri, de “plaje private”, de şi mai celebrele barăci care vând bere, sucuri şi seminţe dar şi de vânzătorii ambulanţi care zbiară cât pot de tare în tot felul de rime stupide despre Kurtos, porumb fiert sau “aspra de baie”. Mizeria este ceva normal deşi am constatat cu plăcere că există oameni care îşi duc resturile la coşurile de gunoi. “Iniţiativa” privată sufocă fără scrupule trotuare, şosea, parc, plajă. Poliţia dă amenzi de parcare selectiv, deşi maşină patronului de la nu ştiu care tarabă cu temirice e parcată fix cât să încurce circulaţia, domnii poliţişti îi pun amendă în geam altuia care nu are număr de CT.

Bineînţeles că aceste aspecte nu le veţi regăsi prezentate în acele bloguri fiindcă ei, bloggerii, au fost duşi, precum nea Nicu în vizitele de lucru, doar la hotelul minunat unde, bineînţeles, toată lumea le-a suflat în pânze. Apoi dă-i şi scrie despre Eforie Nord care se rezumă la Spa-ul hotelului şi restaurant. Dar Eforie Nord mai are ceva despre care nu s-a vorbit decât vag, tangenţial, nămolul sapropelic care, culmea, nu izvorăşte din Spa ci din ghiol. Care ghiol?? Că nu era aşa ceva în hotel!!!

Din punctul meu de vedere din tot Eforie Nord singură chestie demnă de remarcat ar fi ghiolul. Prin anii 80 s-a întrerupt circulaţia vaporaşelor de agrement pe ghiol din cauză că afectau dezvoltarea acelor “gângănii” care îşi aduc aportul la facerea acestui nămol miraculos. Eforie Nord a fost conceput la vremea lui ca o alternativă modernă pentru malul mării prin oferta bătrânului Techirghiol. Azi, baza de tratament aşa numita “Bai reci” este departe de vreun standard deşi este recent construită şi primeşte sute de străini de te miri unde, toţi atraşi de cura cu nămol.

Acestui loc miraculos să îi dăm o şansă, turismului balnear să îi dăm şansa lui, dar nu mizeriei şi kitschului.
1-2-2

1-2

1

1-3

1-9

1-5

1-4

1-10