La orizont

A venit timpul iar pentru România, plecăm iar să descoperim castele uitate, locuri neatinse de turismul comercial dar și monumente sau locuri consacrate. Dacă data trecuta am început cu Trovanții, peștera și mânăstirea Polovragi apoi am ajuns la castele în Hunedoara, la Sarmizegetusa, la Corvini, am fost la Fefeleaga acasă, la controversata Roșia Montană, la ghețar la Scărișoara, la Lactobar în Oradea, ne-am bălăcit la Mihaieni, am zâmbit la Săpânta, ne-a impresionat povestea deținuților politici de la Sighet, am descoperit  gazde minunate la Borșa, Abrud sau Izvorul Mureșului, am suferit că Șiclăul a disparut. Opt zile minunate!

A venit timpul iar pentru România! Plecăm iar să descoperim castele uitate, locuri neatinse de turismul comercial dar și monumente sau locuri consacrate.

Nu am să vă dezvalui mai nimic doar am să vă spun că “centrul operațional” va fi Band în Mureș. Lista de obiective este încă în lucru. Sunt multe de văzut și e greu să renunți la oricare dintre ținte deci alegerea traseelor nu va fi deloc ușoară. Dar abia aștept să mai întorc o filă din frumusețea uitată României.

Update info

Din motive personale turul se amână pe până la o dată încă nedefinită.

Doi ani de vacanta(Opt zile prin România)-Ghii, măi Bator, ghii, măi sărace!

Ziua 3

Dupa cum spuneam in articolul anterior ultima oprire a zilei a doua a fost la Pesiunea Detunata de la marginea Abrudului. Abrudul este un orasel mic si saracut dar cafenea mai agitata la ora 8 dimineata ca in Abrud n-am mai vazut nicaieri. N-am facut poze aici ca era prea dimineata si vroiam sa beau o cafea ca apoi sa plecam la drum din nou. Totusi dupa ce am baut cafeaua am plecat sa cautam o covrigarie, placintarie, o ceva cu niste chestii calde si pufoase numai bune de mancat. N-am gasit nimic de acest gen dar pana la urma am scos aparatul si am facut cateva poze.

Si am gasit casa in care Horea si Closca au fost tinuti inainte de a fi dusi la Alba Iulia.

Casa in care Horea si Closca au fost detinuti.

Placa memoriala

Cum prea multe in Abrud nu ai de facut am plecat spre Buciumeni spre casa celebrei Fefeleaga din povestirea lui Agarbiceanu. In Ardeal este interesant ca se mai pastreaza acel aer de demult al satului romanesc desi la tot pasul este prezent actualul.

Manat de entuziasm am uitat in schimb sa fac o poza, cat de mica, casei in care a locuit Ion Agarbiceanu. Nu-i nimic totusi. E un motiv sa ma mai intorc in zona.

Cu gandul la sarmanul Bator si stapana lui am mai cuprins zona intr-o privire si am plecat din nou.

Va urma….