Călătoresc dansând

Cu puţină vreme în urmă, Catherine vă povestea într-un guest post despre tango şi Istanbul descriind atmosfera contopită a spiritului argentinian cu oraşul marilor sultani. Tangoul este un motiv fantastic de a călători şi a socializa. Timp şi finanţe să ai, că de dansat, poţi dansa lună de lună din Beirut până în Novosibirsk.

În August a avut loc Transilvania Tango Festival (TTF) la Braşov deci m-am suit în tren şi am plecat să mă (re) întâlnesc cu vechi şi noi prieteni. Am plecat direct de la job plin de energie pentru dans şi pentru o nouă vizită în Braşov.

Cu trenul în direcţia asta nu am mai mers de foarte mult timp şi asta mi-a adus aminte de taberele din copilărie şi de vremurile când cutreieram pe munte cu rucsacul în spate. Pierdut printre amintiri sau între paginile unei cărţi, ajung repede la destinaţie unde sunt trezit brusc din frumuseţea drumului când dau cu ochii de gara insalubră. Trec peste imaginea asta şi mă arunc într-un taxi dar ajung în Piaţa Sfatului fix când se termina guerilla milonga. În lumea tango, toţi dansăm şi călătorim iar despre festivaluri ar fi multe de spus fiindcă „once tango, forever tango” se zice.

Dar ca să rămân la partea de review a Braşovului, cum stă bine unui călător, voi comenta un pic despre câteva cazări, despre câteva obiective. E greu să vorbeşti despre un loc aşa de cunoscut dar informaţiile se cer updatate mereu.

Bătrânul oraş, în opinia mea, nu arată cum ar trebui să arate un oraş care primeşte zilnic sute de turişti. Nu prea se gândeşte nimeni să „împartă” câştigurile obţinute şi cu oraşul şi să îi vindece „rănile”.

Trei cazări am văzut în Braşov şi voi scrie pe scurt despre fiecare. Prima ar fi Taj Mahal, un soi de pensiune cu o cârciumă în stil indian la parter, pe care deşi nu am încercat-o am remarcat arome promiţătoare. Cazarea (100 lei/noapte) promitea şi ea, la prima impresie, ceva decent pentru cei fără multe pretenţii. Totuşi ai fi vrut să faci un duş şi apa să curgă în mod convenţional, de sus în jos şi nu aleator stil împrăştiat sau să citeşti două capitole dintr-o carte până vine apa caldă. Deci failed.

Hotel Coroana, clasic, cu vechime şi la propriu şi la figurat. Acest hotel ar deveni ceva fantastic dacă ar fi readus la valoarea lui reală daaar când unii trebuie să îşi pună pătura în uşă ca să nu intre lumina de pe hol, crăpăturile de la tocurile uşilor sunt mari, băile au rămas la fel ca acum 30 de ani, în schimb nimeni nu se sfieşte cu preţul, ei bine, atunci impresia generală nu mai e una grozavă. Partea cea mai bună cu adevărat este barul/restaurantul hotelului, deşi ca să fiu cârcotaş până la capăt, i-ar trebui o ventilaţie mai bună. Fiindcă servirea e bună şi arată foarte bine îl recomand însă, fără rezerve.

Piaţa Sfatului Residence ar fi a treia. Aici sunt apartamente în regim hotelier la preţuri relativ bune (100-150 lei/noapte). Ce am văzut era absolut decent şi de bun simţ, curat şi destul de bine utilat. Există două minusuri totuşi: lipsa unui aer condiţionat fiindcă vara camera devine cuptor chiar şi cu geamurile deschise şi amplasamentul deasupra bucătăriei restaurantului de unde îţi vin des mirosuri apetisante dar nedorite şi zarva specifică a unei bucătării productive. Dacă asta nu vă deranjează e un loc absolut ok de cazare.

Plimbările pe străzile Braşovului sunt savuroase mereu. Am descoperit un „geamăn” al Cavalerului Fierar din Bucureşti amplasat pe un acoperiş în apropierea Căsuţei Verzi (Spitalul de Neuropsihiatrie) după care am urcat spre Cetăţuie unde speram să vizitez un loc istoric dar din păcate am găsit un soi de cârciumă şi o delăsare care mi-au lăsat un gust amar. În schimb, la prima şcoală românească, imediat după Poarta Șchei, a fost o adevărată desfătare. Preotul custode, Vasile Oltean, te conduce prin istorie cu o asemenea dăruire că te face să revii mereu aici când ajungi în Braşov iar eu chiar asta fac mai mereu. Mi-ar fi greu să descriu în cuvinte trăirea care ţi-o dă acest om şi poveştile lui de aceea vă recomand cu multă căldură să mergeţi să vizitaţi muzeul şi neapărat să vă lăsaţi conduşi prin istorie de acest om minunat.

De data asta cam atât am vizitat în Braşov fiindcă în rest am dansat mult. Mai jos veţi găsi câteva poze din acest weekend încărcat de atmosferă argentiniană şi istorie românească.

Să nu uit, în Octombrie Timişoara aniversează 3 ani de tango deci voi fi acolo. Dacă sunteţi în zonă merită să cunoaşteţi comunitatea de tango şi să vă lăsaţi vrăjiţi de acest dans absolut minunat.

1-4

Milonga la TTF

1-8

Close embrace

1

Milonga la TTF

1-2

Milonga la TTF

1-4

Strada Sforii

1-5

Pe străzile Brașovului

1-6

Sinagoga din Brașov

1-7

Pe străzile Brașovului

1-8

Poarta Șchei

1-9

Lângă liceul Andrei Șaguna

1-10

Biserica Sf. Nicolaie

1-11

Poarta de intrare către biserică și muzeul primei școli românești

1-12

Muzeul „Prima Școală Românească”

1-13

Interiorul muzeului

1-14

Sală de clasă

1-15

Placa memorială

1-16

Biserica Sf. Nicolaie

1-17

Biserica Sf. Nicolaie

1-18

Casa Junilor

1-19

Strada Sforii

1-20

Strada Sforii

1-21

Căsuța Verde

1-22

Cavalerul brașovean

1-23

Cetățuia

1-24

Panorama către Biserica Neagră

1-25

Biserica Neagră

1-26

Interior Cetățuie

1-27

Interior Cetățuie

1-28

Interior Cetățuie

1-29

Cavalerul brașovean

1-36

Strada Lungă

1

Strada Apollonia Hirscher

1-2

Strada Apollonia Hirscher

1-3

Strada Poarta Șchei

Anunțuri

Nemo est!

La câțiva kilometri de Câmpulung, în apropierea casei memoriale George Topârceanu, găsim unul din cele mai vechi lăcașuri de cult din România dacă dăm crezare legendelor. Una din legende este cea care ne dă și etimologia numelui localității Nămăiești, legenda care spune ca Sfântul Andrei în peregrinările sale a intrat în grota care astăzi este parte a bisericii și ar fi exclamat „Nemo est!” adică „Nu este nimeni!”. În biserică se găsește, tot conform legendei, poate cea mai veche icoană din lumea creștină, una din cele 12 icoane pictate de Sfântul Andrei și Sfântul Luca, icoane folosite la propovăduirea creștinismului.

Într-adevar biserica ițită din coasta muntelui are o frumusețe aparte, frumusețe spoliată de locuințele clerului opulente față de simplitatea bisericii croită în stâncă dar și de hoardele de etnici rromi care te iau în primire cu „Dă și mie să-ți trăiasca …..! „, unde punctele de suspensie pot fi înlocuite cu : mamă, nevastă, mașină, copil, copii,iubit, iubită, soacră, cumnat, verișor etc etc etc.

De remarcat este faptul că aici se respectă tradiția acoperirii capului la intrarea în biserică a femeilor. În interiorul mic cu aer auster din cauza rocii în care e construită biserica lumea intră sfioasă și tăcută, unii pentru închinare, alții pentru frumosul unic. Pozele în biserică le-am facut cât mai discret și cu un sentiment de copil care face șotii.

Din biserică am trecut în clopotnița. Aici clopotele așteptau tăcute și grele mâna care avea să anunțe, conform unui mic tabel, slujba de dimineață sau vecernia.

Întinderile stăpânite odinioară de Negru Vodă se întind cuminți sub soarele amiezii.

Saşi, clătite şi măşti

Am plecat la Prejmer cu intenţia de a ne caza cât mai rural şi pentru asta ochisem o pensiune în Bod, de altfel singura unde te puteai caza cum aveam să aflăm ulterior. Am ajuns la destinaţie repede dar propietarul pensiunii nu a răspuns deloc la telefon şi nici la poartă nu avea vreo sonerie. După ce am mai aruncat o privire prin sat am oprit la magazinul universal unde eram convins ca voi gasi informaţii mai ceva ca la un birou turistic. Şi da, nu m-am inşelat, cele doua doamne care vindeau la magazin m-au informat prompt că în afară de pensiunea domnului Copony nu exista altă posibilitate de cazare în Bod. Drept urmare am plecat la Prejmer. Din cauza plecării oarecum intempestive nu am făcut o căutare la sânge a posibilităților de cazare în zona Prejmer și am ales să înnoptăm la Pensiunea Oficial. Pensiunea este ok, curată dar nu ieftină. Singurul lucru absolut notabil este faptul că nu se fumează nicăieri în incinta pensiunii, nici în camere dar nici la micul restaurant. Cine vrea sa fumeze merge afară.
Dis de dimineață am plecat spre centrul Prejmerului, la biserica fortificată, loc în care trebuia să înceapă Festivalul Clătitelor sau Fasching în varianta săsească. Fasching este de fapt un carnaval cu maști, lucru întâlnit la mai toate popoarele cu rădăcini germanice.


Anunțat că va începe la ora 10.30, ne-am înființat de la ora 9.30 să vedem cu crește și dospește caravana măștilor. Și au început să apară, călare, în căruțe, pe jos sau în mașini. Fanfara a debarcat și ea din două microbuze.

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire   Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire   Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire   Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Sigur că de la un asemenea eveniment nu puteau lipsi fotografii și televiziunea. Dacă la început eram 3-4 care făceam poze când s-a pus caravana în miscare erau lejer 50-60 de aparate profesionale foto și de filmat.

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

În tot acest timp în piața din fața bisericii fortificate se ridica scena.
Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

În fața scenei tarabele se umpleau și ele una câte una.

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire  Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Mai spre capăt o gasim pe tanti Mărioara din Mândra cu o tarabă plină de bunătați dar și îmbrăcată tradițional.

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Tanti Mărioara nu se lasă prea mult rugată și iese la pozat alături de un cuplu de fani.

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Între timp pe partea cealaltă a străzii mulțimea de curioși creștea, iar personajele caravanei se adunaseră.

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire   Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire   Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Cai frumoși, copii curioși, costume grotești. Cred că la origini acest festival avea altă savoare, mai germană. Acum a rămas tradiția dar foarte diluată. Totuși acest amalgam kitsch are o notă plăcută, interesantă.
Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire   Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire   Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire   Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire   Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Care alegorice, închisoarea vrăjitoarelor, fum, bubuituri de petarde.

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire   Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire   Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire
Caravana se pune in mișcare, în sunet de fluiere, strigate, nechezături, îndemnuri și acorduri fanfară, și pleacă să cutreiere tot satul.

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire   Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire   Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire
Între timp în piață s-a adunat lume multă, clatitele se pregăteau și se mâncau intens, grătarele sfârâiau pline de cârnați și fripturi. E singurul loc unde micii și cârnații au fost detronați de clatite.

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire   Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire   Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire   Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire   Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire
Pe scena care fusese ridicată în piață, o formație de dansuri săsești smulgeau aplauze la terminarea fiecarui dans.

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire   Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire   Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire   Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire
Distracția a continuat toată ziua și era prevazut să se întindă până seara târziu, finalul trebuind să fie marcat de un bal mascat.

Grüß Gott!

Fiindcă suntem în perioada de iarnă, o perioadă de plecat la ski, și cum Innsbruck-ul este o destinație favorită pentru împătimiții de alunecat pe zăpadă, m-am gândit să vă arăt câteva locuri demne de luat în seamă împrejurul acestui oraş. Hall in Tirol, Schwaz și Stans.

În Schwaz, orășel înfrățit cu Satu Mare, găsiți Muzeul Mina de Argint Silberbergwerk Schwazer, Castelul Freundsberg construit prin anul 1150, acum muzeu al districtului Schwaz și bineînțeles străduțele care amintesc de Sighișoara noastră, pe care le găsești în fiecare orașel de provincie din Tirol. De sus de la Freundsberg se vede în zare castelul Tratzberg și o panoramă întinsă a Schwaz-ului și a Stans-ului despărțite de autostradă.
De la Freundsberg drumul urca încă mulți kilometri și undeva pe la altitudinea de 1900 metri găsești un Sportgasthof. Oricum, găsești astfel de Gasthof-uri peste tot in munții Tirolului și toate au un aer de poveste.
Jos, în Schwaz, dai de o biserică impunatoare cu pereții exteriori plini de epitafuri. Mici bäckerei-uri te îmbie cu felurite sortimente de pâine sau cu gogoși cu diferite arome și glazuri.

Castelul Freundsberg

 

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Castelul Freundsberg

 

Schwaz și Stans

 

Castelul Tratzberg

 

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Biserica din Schwaz

 

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Trecem autostrada și ajungem în Stans. Mai mic decât Schwaz, dar tot găsim în el câteva obiective, biserica Herz Jesu datată secolul XIX, biserica Sf. Laurentiu. Iar de aici avem de ales două trasee, spre mânăstirea Georgenberg sau spre castelul Tratzberg. Complicat să alegi! Am ales, cam neinspirat, castelul Tratzberg pe care l-am găsit închis, pentru iarnă. Am făcut câteva poze care sigur vă vor inspira să îl vizitați. Eu, data viitoare, le voi vizita pe îndelete pe ambele.
Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Iaz lângă Tratzberg

 

Castelul Tratzberg

 

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Castelul Tratzberg

 

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Castelul Tratzberg

 

Am lăsat la urmă, intenționat, Hall in Tirol. Menționat prima dată în anul 1232 ca și salină, Hall este o destinație atât istorică cât și turistică excelentă.
Te plimbi pe străzi și savurezi ani și epoci, secolul X aici, secolul XVII dincoace.
Münzerturm unde s-a născut strămoșul dolarului, talerul, biserica Sf. Nicolae(Nikolaus), biserica Herz Jesu, Primăria, Tribunalul, Gasthof-uri, micuța piață de Crăciun, Bergbaumuseum, hotelul circular Parkhotel, straduțe înclinate, munți, liniște. Fantastic este cel mai potivit cuvânt. Mai ales când te întâlnești și cu tradiționalele costume tiroleze atmosfera este completa.
Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Tribunalul din Hall in Tirol

 

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

O veche brutărie

 

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Presă de taleri la Münzerturm

 

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Biserica Herz Jesu

 

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Gasthof

 

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Biserica Sf. Nikolaus

 

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Biserica Sf. Nikolaus

 

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Sărbătoare tiroleză

 

Doi ani de vacanta(Opt zile prin România)-Monumente in Hunedoara

Ziua 2

Ziua intai am terminat-o la Hateg la ArtMotel dupa o incercare nereusita de a vedea si Pestera Muierilor din cauza orarului de vizitare. Despre Hateg pot spune ca are cele mai multe magazine cu denumirea de „Supermarket” din cate am vazut vreodata.

Dis de dimineata am pornit spre Santamaria Orlea.

Unul din monumentele care nu trebuie ratate in localitate este Biserica Reformata Calvina. Construita in secolul XIII. Din pacate cum aveam sa constat pe parcursul acestui traseu de opt zile, multe din monumentele cu valoare zac in paragina desi sunt parte din trecutul nostru si sunt continuarea logica si fireasca a vestigiilor romane pe care la admiram la Roma. Castele si locuri in care s-a scris istorie mor incet sub indiferenta. Unul din aceste monumente este biserica din Santamaria Orlea.

Panoul de prezentare

Poarta paraginita

De aici am plecat spre castelul Kendeffy. Printre copacii de la intrare se zareste silueta castelului.

AEDES/ QUAS HOSPES VIDES/ NON TAM OPERIS MOLE ET ORNATU/ QUAM/ QUIETATAE/ HABITATIONIS COMMODITATE/ ILLUSTRES/ DEO IPSO/ SUMMO ET EX SUPERANTISSIMO/ DIVINARUM HUMARUMOUE [sic!] RERUM/ RECTORE/ FATORUMQUE ARBITRO/ QUO SINE FRUSTRA LABORATUR/ AUXILIUMN [sic!] TE/ FELICITER CONSTITUIT/ ALEXIUS KENDEFI/ COMES DEI [sic!] MALOMVIZ/ SACR[AE] CAES[ARAE] REGIAEQ[UE] ET APOST[OLICAE]/ MAIEST[ATIS] IN SUMMO M[AGNI]. PRINCIP[ATUS] TRANSYLV[ANIAE]/ SENATU CONSILIARISQ[UE] ACT[UALIS] ET INT[IMUS]/ CUM CONIUGE CARISSIMA/ CHRISTINA BETHLENIA/ NATA COMITISSA/ EASQUE [sic!]/ DEO STATORI/ CARIS PIGNORIBUS ET AMICIS/ EX VOTO DICAVIT/ ANNO AE[RAE?/TATIS?] CH[RISTI] MDCCLXXXII.

Traducerea blazonului

Ei bine, in urmatoarea fotografie veti vedea ce a ajuns acest castel blazonat. Iar inauntru pentru cine are curaj sa intre atmosfera e mai jalnica decat ce e pe dinafara.

Azi hotelul Mario Aristocrat

Istoria contemporană a castelului, asemenea multor edificii de acest gen, este destul de tristă. Ultimii care au locuit în castel pănă la reforma agrară din 1946 au fost soţii Gábor Kendeffy (1875–1962) şi Zsuzsanna Bánffy (1888–1971). După 1946 castelul a fost naţionalizat, iar din anii 1960 au ţinut în jurul castelului tabere de vară. Clădirea propriu-zisă a castelului nu a fost folosită şi s-a depravat în aşa măsură încât în anii 1980 turnul, împreună cu alte detalii, a trebuit să fie reconstruit. După aceste intervenţii a fost amenajat în castel un hotel, care funcţionează şi în zilele noastre.

(sursa enciclopediavirtuala.ro)

Cu un amestec de bucurie si amaraciune lasam castelul Kendeffy sa duca povara unui hotel de mana a-III-a si plecam mai departe.

Va urma…

Doi ani de vacanta(Opt zile prin România)-Manastirea Polovragi

Ziua 1

 

Am lasat Muzeul Trovantilor si am continuat cu o scurta masa de pranz la Horezu la popasul „Trei Stejari”. Nu ar fi fost nimic important la aceasta actiune daca ciorbele facute acolo nu ar fi de nota 10+, deci va recomand cu caldura sa mancati aici daca aveti drum in zona.

Dupa acest scurt popas am tinut drumul drept la manastirea Polovragi. Construita la 1505 de Radu Comisul si Patru Spatarul fiii marelui boier Danciu Zamona are hramul Adormirea Maicii Domnului.

Poarta manastirii

Curtea interioara si chilii

Biserica manastirii

Pe zidul de nord al manastirii se afla poarta care da spre biserica bolnita cu hramul Sf. Nicolae, ctitorita de egumenul Lavrentie in anul 1732.

Picturile au fost realizate de Ioan si Gheorghe la 1738

Aleea spre manastire

Si nelipsitele tarabe cu suveniruri originale romanesti facute in China, zorzoane si alte marafeturi. Nu pot sa nu recunosc ca au si aceste tarabe o savoare aparte chiar daca kitschul este la el acasa.

Va urma…