Tango și Bega

Vă spuneam după ce am fost la Braşov că voi pleca la Timişoara, ceea ce s-a şi întâmplat. Motivul, previzibil de altfel, tango, mai precis aniversarea a trei ani de existență a Asociaţiei Tango Timişoara, aniversare care a avut câțiva invitați de prima clasă : pianistul Teo Milea, Dominic Bridge, Nana ( „mama” tangoului timișorean) , Nuevo Tango Quintet. Inutil să vă spun că a fost un succes și Timișoara a confirmat încă o dată că e o gazdă excelentă .De data asta nu am să vă povestesc despre hoteluri fiindcă am fost într-un soi de couchsurfing la nişte prieteni. Am sa urc doar câteva fotografii si am sa va invit, dacă sunteţi timişoreni, să vă notaţi o adresă în cazul în care tangoul argentinian vă face cu ochiul sau muzica de tango vă este familiară. Timişoara si tango,o combinaţie excelenta !

 

1

pregatiri pentru Teo Milea si expozitia de fotografie

 

1-4-2

Teo Milea

 

1-2-2

pregatiri, pregatiri

 

1-9

coltul castigatorilor expozitiei de fotografie

 

1-3-2

coltul participantilor la expozitia de fotografie

 

1-7-2

tango….

 

1-6-2

tango…..

 

1-5-2

si tango….

 

1-6

hoinarind prin Timisoara

 

1-8

Bega

 

1-7

povestea merge mai departe

 

1-5

Mercur

 

1-4

Timisoara savuroasa mereu

 

1-3

hoinar prin Timisoara

 

1-2

o veche farmacie

 

Anunțuri

Călătoresc dansând

Cu puţină vreme în urmă, Catherine vă povestea într-un guest post despre tango şi Istanbul descriind atmosfera contopită a spiritului argentinian cu oraşul marilor sultani. Tangoul este un motiv fantastic de a călători şi a socializa. Timp şi finanţe să ai, că de dansat, poţi dansa lună de lună din Beirut până în Novosibirsk.

În August a avut loc Transilvania Tango Festival (TTF) la Braşov deci m-am suit în tren şi am plecat să mă (re) întâlnesc cu vechi şi noi prieteni. Am plecat direct de la job plin de energie pentru dans şi pentru o nouă vizită în Braşov.

Cu trenul în direcţia asta nu am mai mers de foarte mult timp şi asta mi-a adus aminte de taberele din copilărie şi de vremurile când cutreieram pe munte cu rucsacul în spate. Pierdut printre amintiri sau între paginile unei cărţi, ajung repede la destinaţie unde sunt trezit brusc din frumuseţea drumului când dau cu ochii de gara insalubră. Trec peste imaginea asta şi mă arunc într-un taxi dar ajung în Piaţa Sfatului fix când se termina guerilla milonga. În lumea tango, toţi dansăm şi călătorim iar despre festivaluri ar fi multe de spus fiindcă „once tango, forever tango” se zice.

Dar ca să rămân la partea de review a Braşovului, cum stă bine unui călător, voi comenta un pic despre câteva cazări, despre câteva obiective. E greu să vorbeşti despre un loc aşa de cunoscut dar informaţiile se cer updatate mereu.

Bătrânul oraş, în opinia mea, nu arată cum ar trebui să arate un oraş care primeşte zilnic sute de turişti. Nu prea se gândeşte nimeni să „împartă” câştigurile obţinute şi cu oraşul şi să îi vindece „rănile”.

Trei cazări am văzut în Braşov şi voi scrie pe scurt despre fiecare. Prima ar fi Taj Mahal, un soi de pensiune cu o cârciumă în stil indian la parter, pe care deşi nu am încercat-o am remarcat arome promiţătoare. Cazarea (100 lei/noapte) promitea şi ea, la prima impresie, ceva decent pentru cei fără multe pretenţii. Totuşi ai fi vrut să faci un duş şi apa să curgă în mod convenţional, de sus în jos şi nu aleator stil împrăştiat sau să citeşti două capitole dintr-o carte până vine apa caldă. Deci failed.

Hotel Coroana, clasic, cu vechime şi la propriu şi la figurat. Acest hotel ar deveni ceva fantastic dacă ar fi readus la valoarea lui reală daaar când unii trebuie să îşi pună pătura în uşă ca să nu intre lumina de pe hol, crăpăturile de la tocurile uşilor sunt mari, băile au rămas la fel ca acum 30 de ani, în schimb nimeni nu se sfieşte cu preţul, ei bine, atunci impresia generală nu mai e una grozavă. Partea cea mai bună cu adevărat este barul/restaurantul hotelului, deşi ca să fiu cârcotaş până la capăt, i-ar trebui o ventilaţie mai bună. Fiindcă servirea e bună şi arată foarte bine îl recomand însă, fără rezerve.

Piaţa Sfatului Residence ar fi a treia. Aici sunt apartamente în regim hotelier la preţuri relativ bune (100-150 lei/noapte). Ce am văzut era absolut decent şi de bun simţ, curat şi destul de bine utilat. Există două minusuri totuşi: lipsa unui aer condiţionat fiindcă vara camera devine cuptor chiar şi cu geamurile deschise şi amplasamentul deasupra bucătăriei restaurantului de unde îţi vin des mirosuri apetisante dar nedorite şi zarva specifică a unei bucătării productive. Dacă asta nu vă deranjează e un loc absolut ok de cazare.

Plimbările pe străzile Braşovului sunt savuroase mereu. Am descoperit un „geamăn” al Cavalerului Fierar din Bucureşti amplasat pe un acoperiş în apropierea Căsuţei Verzi (Spitalul de Neuropsihiatrie) după care am urcat spre Cetăţuie unde speram să vizitez un loc istoric dar din păcate am găsit un soi de cârciumă şi o delăsare care mi-au lăsat un gust amar. În schimb, la prima şcoală românească, imediat după Poarta Șchei, a fost o adevărată desfătare. Preotul custode, Vasile Oltean, te conduce prin istorie cu o asemenea dăruire că te face să revii mereu aici când ajungi în Braşov iar eu chiar asta fac mai mereu. Mi-ar fi greu să descriu în cuvinte trăirea care ţi-o dă acest om şi poveştile lui de aceea vă recomand cu multă căldură să mergeţi să vizitaţi muzeul şi neapărat să vă lăsaţi conduşi prin istorie de acest om minunat.

De data asta cam atât am vizitat în Braşov fiindcă în rest am dansat mult. Mai jos veţi găsi câteva poze din acest weekend încărcat de atmosferă argentiniană şi istorie românească.

Să nu uit, în Octombrie Timişoara aniversează 3 ani de tango deci voi fi acolo. Dacă sunteţi în zonă merită să cunoaşteţi comunitatea de tango şi să vă lăsaţi vrăjiţi de acest dans absolut minunat.

1-4

Milonga la TTF

1-8

Close embrace

1

Milonga la TTF

1-2

Milonga la TTF

1-4

Strada Sforii

1-5

Pe străzile Brașovului

1-6

Sinagoga din Brașov

1-7

Pe străzile Brașovului

1-8

Poarta Șchei

1-9

Lângă liceul Andrei Șaguna

1-10

Biserica Sf. Nicolaie

1-11

Poarta de intrare către biserică și muzeul primei școli românești

1-12

Muzeul „Prima Școală Românească”

1-13

Interiorul muzeului

1-14

Sală de clasă

1-15

Placa memorială

1-16

Biserica Sf. Nicolaie

1-17

Biserica Sf. Nicolaie

1-18

Casa Junilor

1-19

Strada Sforii

1-20

Strada Sforii

1-21

Căsuța Verde

1-22

Cavalerul brașovean

1-23

Cetățuia

1-24

Panorama către Biserica Neagră

1-25

Biserica Neagră

1-26

Interior Cetățuie

1-27

Interior Cetățuie

1-28

Interior Cetățuie

1-29

Cavalerul brașovean

1-36

Strada Lungă

1

Strada Apollonia Hirscher

1-2

Strada Apollonia Hirscher

1-3

Strada Poarta Șchei

Bughea de Jos e sus!

La ieșirea din Câmpulung  spre Brașov, imediat la stânga, se ițește indicatorul către Bughea, Bughea de Jos. Deși mai peste tot se construiește piesajul de sat este încă suficient de autentic. Un râușor ici, o biserică sătească, o uliță.

Ajungem undeva sus, sus în Bughea de Jos!! Deși vezi case noi mai la tot pasul școala e tot veche.

Priveliștea de aici de sus te lasă fără grai. E liniște! Doar undeva, jos în vale, se aude o mică larmă a unor căruțe care se întorc în sat.

Saşi, clătite şi măşti

Am plecat la Prejmer cu intenţia de a ne caza cât mai rural şi pentru asta ochisem o pensiune în Bod, de altfel singura unde te puteai caza cum aveam să aflăm ulterior. Am ajuns la destinaţie repede dar propietarul pensiunii nu a răspuns deloc la telefon şi nici la poartă nu avea vreo sonerie. După ce am mai aruncat o privire prin sat am oprit la magazinul universal unde eram convins ca voi gasi informaţii mai ceva ca la un birou turistic. Şi da, nu m-am inşelat, cele doua doamne care vindeau la magazin m-au informat prompt că în afară de pensiunea domnului Copony nu exista altă posibilitate de cazare în Bod. Drept urmare am plecat la Prejmer. Din cauza plecării oarecum intempestive nu am făcut o căutare la sânge a posibilităților de cazare în zona Prejmer și am ales să înnoptăm la Pensiunea Oficial. Pensiunea este ok, curată dar nu ieftină. Singurul lucru absolut notabil este faptul că nu se fumează nicăieri în incinta pensiunii, nici în camere dar nici la micul restaurant. Cine vrea sa fumeze merge afară.
Dis de dimineață am plecat spre centrul Prejmerului, la biserica fortificată, loc în care trebuia să înceapă Festivalul Clătitelor sau Fasching în varianta săsească. Fasching este de fapt un carnaval cu maști, lucru întâlnit la mai toate popoarele cu rădăcini germanice.


Anunțat că va începe la ora 10.30, ne-am înființat de la ora 9.30 să vedem cu crește și dospește caravana măștilor. Și au început să apară, călare, în căruțe, pe jos sau în mașini. Fanfara a debarcat și ea din două microbuze.

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire   Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire   Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire   Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Sigur că de la un asemenea eveniment nu puteau lipsi fotografii și televiziunea. Dacă la început eram 3-4 care făceam poze când s-a pus caravana în miscare erau lejer 50-60 de aparate profesionale foto și de filmat.

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

În tot acest timp în piața din fața bisericii fortificate se ridica scena.
Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

În fața scenei tarabele se umpleau și ele una câte una.

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire  Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Mai spre capăt o gasim pe tanti Mărioara din Mândra cu o tarabă plină de bunătați dar și îmbrăcată tradițional.

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Tanti Mărioara nu se lasă prea mult rugată și iese la pozat alături de un cuplu de fani.

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Între timp pe partea cealaltă a străzii mulțimea de curioși creștea, iar personajele caravanei se adunaseră.

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire   Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire   Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Cai frumoși, copii curioși, costume grotești. Cred că la origini acest festival avea altă savoare, mai germană. Acum a rămas tradiția dar foarte diluată. Totuși acest amalgam kitsch are o notă plăcută, interesantă.
Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire   Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire   Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire   Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire   Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Care alegorice, închisoarea vrăjitoarelor, fum, bubuituri de petarde.

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire   Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire   Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire
Caravana se pune in mișcare, în sunet de fluiere, strigate, nechezături, îndemnuri și acorduri fanfară, și pleacă să cutreiere tot satul.

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire   Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire   Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire
Între timp în piață s-a adunat lume multă, clatitele se pregăteau și se mâncau intens, grătarele sfârâiau pline de cârnați și fripturi. E singurul loc unde micii și cârnații au fost detronați de clatite.

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire   Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire   Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire   Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire   Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire
Pe scena care fusese ridicată în piață, o formație de dansuri săsești smulgeau aplauze la terminarea fiecarui dans.

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire   Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire   Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire   Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire
Distracția a continuat toată ziua și era prevazut să se întindă până seara târziu, finalul trebuind să fie marcat de un bal mascat.

Doi ani de vacanta(Opt zile prin România) – Batranul Brasov

Ziua 7

Plecam si de la Covasna fiindca ziua fugea repede spre seara si ne gandim ca nu ne putem intoarce acasa fara o scurta plimbare prin batranul Kronstadt. Tinem drumul drept fara alte opriri iar eu rontaiam in gand la soarta ingrata a Siclaului si ma gandeam cum reusesc italienii sa isi pastreze monumentele din vremurile imperiului Roman.

Hollywoodian

Imi risipesc aceste ganduri fiindca ajungem in Brasov si o luam la pas sa (re)vedem cateva din frumusetile orasului. Ne lovim din start de sistemul de taxare al parcarilor, sistem care in Brasov a ramas la moda fiselor, fise pe care, deloc surprinzator, nu le gasesti nici daca ai detector de metale la indemana. Daca la Oradea sau la Satu Mare exista un sistem adus la cerintele actuale si poti plati parcarea si cu un SMS, ei bine, la Brasov tot pe fise am ramas. Sigur ca dupa ce parchezi incepe scotoceala si intoarcerea buzunarelor pe dos. Fiecare 5 bani gasiti iti provoaca o bucurie ca un castig la loto. Cu chiu cu vai incropim bani pentru o ora si 32(!!) de minute si o zbughim ca din pusca sa profitam pana in ultima secunda.

Brasovul, animat ca de obicei, plin de lume, terase, suete, porumbei, copii, asiatici insiruiti, batrani, tineri, fotografii si fotografi.

 

     

 

Cum o ora si 32 minute zboara repede, incheiem vizita prin Brasov si plecam spre Moieciu unde voiam sa ne cazam.

Pe drum e imposibil sa te abtii sa nu te opresti la punctele de belvedere de unde Brasovul se vede splendid.

    

Undeva in lumina soarelui la apus doi melci traiau o idila.

Idila

Va urma….