Lista de dorințe

M-am tot gândit ce aș mai dori să văd, pe unde aș dori să mai călătoresc. Imediat in fața ochilor s-a derulat o listă luuungă cu felurite destinații. Și m-am gândit altfel, ce mi-ar placea să văd în mod special, un bucket list, un planner sau mai neaoș, o listă de dorințe.

Și am zis așa, România rămâne o prioritate fiindcă are încă multe comori nedescoperite.
Bulgaria pentru că se dovedește o destinație agreabilă de fiecare dată și mi-am propus să mai scad numărul de bulgarosceptici.
Deși nu e o idee nouă, turul Mării Negre este un vis realizabil.  Bulgaria, Turcia, Georgia, Rusia si Ucraina. Nu-i așa ca sună foarte bine?
Să continuăm cu Polonia unde vreau să văd Varșovia,Gdansk, Cracovia, castele și papalitate.
Rusia pentru țari și bolșevici, Piața Roșie, Novosibirsk, Odessa, Sankt Petersburg și Trans Siberianul.
Germania pentru ca e plină de istorie și neapărat vreau să văd Dresda, Berlin, Postdam, Zwickau, Meissen.
Franța fiindcă mă fascinează imaginile cu câmpiile de lavandă și vreau să le văd și să le simt mirosul dar și castelele Cathare care par a fi un fel de cetatea Poienari multiplicată.
Aș mai adăuga Budapesta și Praga, locuri pe care vreau să le revăd pe îndelete.
Cam așa arată lista mea de dorințe, locurile unde îmi doresc foarte tare să merg. Probabil lista se va modifica, unele le voi bifa  iar altele vor deveni priorități.
Mai rămâne să calculez bugete, să aloc timp și apoi la drum.

Anunțuri

Emen, Momin Skok si Negovanka

La 17km de Veliko Târnovo faci dreapta la Balvan apoi mai mergi 8km pana la Emen. Din Emen, mai mergem un pic si intr-o curba dai de cateva masini parcate si realizezi ca ai ajuns la locul potrivit.

Stiu ca toata lumea priveste cu jind la Marele Canion si viseaza ca intr-o zi sa il poate vizita si de asta azi vom vedea o alternativa superba si destul de putin cunoscuta. Un canion, o cascada si un lac. Canionul Emen, cascada Momin Skok si raul Negovanka. Toate sunt accesibile, fie de admirat de către cei care fac o simpla plimbare, fie de explorat de către cei care fac coborari cu echipament specializat. Centrul atentiei in canion este cascada Momin Skok intr-o traducere aproximativa ar insemna “Locul unde a sarit fata” deoarece se zice ca aici veneau sa se sinucida fetele care nu vroiau sa ajunga sotii de turci in vremea ocupatiei otomane. Pontul pe care vreau sa vi-l dau este faptul ca atunci cand ajungeti la podetele de lemn daca o luati in jos(cu grija ca e abrupt) gasiti cascada. Noi ne-am luat o mica teapa fiindca ne-am luat dupa indicatoarele cu водопад si am ratat cascada.

Dar hai sa vedem cu imagini cam ce gasim la Emen.

Asa cum ziceam, parcarea este fix dupa o curba si iti dai seama ca acolo e parcarea(improvizata sa ne intelegem) fiindca mai vezi alte masini trase, stanga dreapta, pe marginea drumului.

Emen

In cazul in care nu sunt masini si nici nu sunteti atenti sa vedeti in timp util semnul din poza de mai jos, puteti rata cu brio poteca spre canion.

Emen

Ecopoteca

Dupa ce ati parcat si ati intrat pe poteca asta e primul marcaj pe care il gasiti si cel mai corect din punctul meu de vedere deoarece chiar dupa un kilometru este cascada.

Emen

Indicator catre cascada Momin Skok

Imediat cum iesi din mica padurice, canionul se arata maret si coplesitor. Apa si intemperiile au cioplit adanc in piatra dand nastere unui tablou fantastic.

Prima imagine cu canionul

Undeva in peretele de piatra se desluseste o vizuina. Probabil cuibul vreunui vultur sau soim dat fiind ca se afla pe un perete abrupt.

Viziuna in stanca

Undeva in fata noastra alti turisti plecau in cucerirea canionului. Asta se intampla pe poteca de sus fiindca asa cum vom vedea mai erau o mana de entuziasti echipati foarte bine care au ales calea cea grea a canionului si au coborat jos pe albia raului Negovanka.

Pe marginea canionului

Poteca inconjoara o parte a canionului si ne duce intr-un alt unghi, alt unghi cu o alta perpectiva dar la fel de frumos. Cu fiecare schimbare de directie a potecii, canionul iti dezvaluie noi si noi imagini.

Raul Negovanka prin canion

Raul Negovanka in canion

Privire de ansamblu

Peretii de piatra parca pusi la linie sau steiurile de piatra sub care se casca haul te incita dar e bine sa fii atent. E bine sa aveti incaltaminte buna pentru astfel de excursii. Desi pare o poteca facila va poate pune probleme daca nu sunteti incaltat corespunzator.

Colt de stanca

Un perete parca taiat de mana omului

Luminisurile alterneaza cu padurea. Poteca merge uneori inclinata, uneori dreapta sau coboara abrupt.

Poteca spre cascada

Padurea tanara si deasa devenea un obstacol de netrecut daca nu ar fi fost poteca gata facuta. Peisajul superb!

Padurea canionului

Pe marginea canionului

Ei bine, aici ar fi trebui sa incepem coborarea catre cascada dar undeva langa aceste podete, pe carare, mai era un indicator „catre cascada” care te indruma sa mai mergi. Daca ajungeti aici cautati cararea spre fundul canionului dar ocoliti podetele de lemn fiindca sunt vechi si subrede. Oricum exista indicatoare care te anunta ca sunt primejdioase. Totusi se poate cobori chiar pe langa. Din nou insist pe incaltaminte!

Podetele de lemn spre cascada

Asa cum spuneam mai sus, undeva pe fundul canionului un grup de tineri echipati foarte bine, au abordat canionul din alt unghi, venind pe albia raului.

Fundul canionului acolo unde e cascada

Podetele sunt subrede deci atentie.

Podetele din alt unghi

Undeva dintr-un luminis vedem punctul terminus, locul unde raul formeaza un lac.

Lacul

Partener de calatorie

La un moment dat cararea coboara pana la albia raului.

Jos pe rau

Iesirea din canion iti ofera o noua priveliste. Inaltimile se domolesc si lacul care se formeaza din raul Negovanka se deschide intr-o imagine fantastica.

Gura de varsare a raului

Pe lac avem surpriza sa gasim cativa pescari care venisera cu masinile. Destul de ciudat pentru noi care batusem o padure intreaga.

Pescar pe lac

Si restul de pescari

Dupa ce ne-am convins ca am gresit drumul catre cascada am mai stat un pic sa ne bucuram de priveliste si am facut calea intoarsa. Nu inainte da a mai face cateva poze podetelor care te duc la cascada.

Podetele de coborare la cascada

Legatura intre peretii canionului

From Lovech with love!

Daca ai fost la Devetashka sau la Krushuna atunci e musai sa treci si prin Lovech. Este unul dintre cele mai vechi orase ale Bulgariei. Lovech are o bogata istorie, neasteptat de bogata pentru un orasel asa mic. In 1187 se semneaza un tratat de pace intre Imperiul Bulgar si cel Bizantin apoi devine unul dintre cele mai prolifice orase bulgare. Cucerit de turci, aici ia nastere Comitetul Secret Revolutionar condus de Vasil Levski, figura marcanta a istoriei bulgare. Tot la Lovech s-a dat una din cele mai importante batalii in razboiul ruso-turc la 1877. Cetatea Hisarya a jucat un rol important in istoria Lovech-ului.
Tot aici renumitul mester-arhitect Kolyu Ficheto isi pune amprenta prin constructia Podului Acoperit peste raul Osam.
Trecand podul ajungi in partea veche a orasului, care pare incremenita arhitectural in timp. Dar pana sa incepem explorarea cartierului Varosha ne oprim la unul din restaurantele de langa Podul Acoperit.
Am ales Drakata si nu am facut rau de aceea vi-l recomand daca treceti prin Lovech. Am ales o portie de coaste cu sos cu gandul la coastele recomandate de hungry mole. Servirea, mancarea foarte bune. Am incheiat masa cu o cafea si am purces pe stradute.
Flori, cerdace, ziduri vechi dar pastrate impecabil, Lovech are un aer atat de autentic cum rar intalnesti. E un sentiment indescriptibil de uimire si curiozitate pe care il incerci pe stradutele din Lovech. Undeva in drumul spre cetate gasesti o biserica Uspenie Bogorodichno adica Adormirea Maicii Domnului construita la 1784. Simpla, cu picturi originale si foarte austera dar totusi te intampina cu caldura.
Apoi mai sus te intampina statuia lui Levski si langa ea cetatea plina de istorie a Lovech-ului.

Podul Acoperit

Podul Acoperit

Podul Acoperit

In interiorul Podului Acoperit

Pe acest loc mesterul Kolyu Ficheto a construit un pod acoperit din lemn….

Si intram in cartierul Varosha

Restaurant Drakata

Bine ati venit la Drakata

Sa mergem pe strazi

Straduta in Lovech

Arhitectura traditionala

La taifas

Peste tot in cerdacele caselor gasesti flori

Flori peste tot

Constructie noua dar linia traditionala a fost pastrata

Arhitectura traditionala este pastrata cu sfintenie

De sus de pe deal Vasil Levski priveste Lovechul

Poarta de intrare a bisericii Uspenie Bogorodichno

Biserica Uspenie Bogorodichno

Turla bisericii Uspenie Bogorodichno

Interiorul bisericii Uspenie Bogorodichno

Turla din interior

Turla din exterior

Catapeteasma altarului

Vasil Levski strajuieste Lovechul

Cetatea Lovech

Peștera Devetașka(Devetashka)

Devetashka! Asezata banal la o margine de drum, pestera Devetashka seamana cu poarta de intrare spre centrul Pamantului. Am ajuns la Devetashka dupa vizita la Krushuna. Am tinut drumul catre Lovech. La aproximativ 18km de Krushuna(vezi harta), un semn improvizat pe o bucata de lemn, aproape insesizabil din mersul masinii, iti spune ca undeva in stanga la vreo 300 de metri e pestera.

Intri pe un drum prafuit si dupa vreo 150 de metri dai de alte masini parcate sau autocare chiar. Un nene cu uniforma se ocupa cu sarg de parcare, da indicatii celor mai putin indemanatici, rupe tichete de parcare sau raspunde la diferite intrebari legate de pestera. Conditia e sa stii bulgara.
Are si o casuta nenea paznicul, un soi de container/baraca facuta pentru locuit.

Parcarea si paznicul

Casuta paznicului

Despre pestera gasesti putine reviewuri(nu includem aici vorbitorii de limba bulgara) si de aceea merita sa fie facuta cunoscuta aceasta minune naturala atat de accesibila publicului fara a fi nevoie de echipamente speciale.
Imediat cum treci podul construit peste raul Osam, undeva in fata se deschide larg si maiestuos o intrare. Gandul te duce la Jules Verne si la “O calatorie spre centrul Pamantului”. Cu o inaltime de aproximativ 58 de metri pestera te copleseste cu maretia ei din prima clipa. Partea vizitabila este mica in comparatie cu lungimea de aproximativ 2,5 km. Oamenii par furnici iar din capatul intunecat al pesterii te astepti sa apara un T-Rex in orice clipa.

Intrarea in pestera

Vedere din pestera

Vedere din pestera

Vedere din pestera

Vedere din pestera

Vedere dinspre grota liliecilor

Vedere din pestera

Vedere dinspre punctul terminus vizitabil

Vedere dinspre punctul terminus vizitabil

Locul de odihna al liliecilor

Vedere dinpre grota liliecilor

Grota liliecilor

Brusc temperatura scade cu cateva grade dar ochii cresc, se fac mari iar de peste tot se aud aparate foto si chitaielile locatarilor permanenti ai pesterii, liliecii.
Da, liliecii sunt “stapanii” acestei pesteri si sunt chiar protejati. 33 de specii de lilieci se intalnesc aici pentru iernat si procreat. In lunile de vara pestera este inchisa (iunie si iulie) pentru ca gloata de lilieci sa poata procrea in liniste fara sa fie deranjati de turisti.
Pestera zica-se ca a mai servit si ca depozit strategic de armament cu mult timp in urma iar singurele “dovezi” in acest sens sunt niste cercuri si niste ziduri construite in pestera.
Iata si panourile, mai vechi sau mai noi, cu explicatii si schite despre pestera.

Hai la drum!

Kruşuna(Krushuna),satul cu doua cascade

Cum variantele de calatorii de weekend sunt inepuizabile in opinia mea, indiferent de anotimp, dupa o scurta documentare am pornit la drum in tara vecina si prietena, Bulgaria. Informatiile despre locurile ce aveam sa le vizitam le-am gasit cu precadere la Dianora.
Stabilit destinatii, stabilit traseu, stabilit cazare deci la drum!
Prima oprire, Kruşuna(Krushuna). Drumul este destul de bine semnalizat. Din Ruse, imediat cum treci granita, tii drumul de Byala iar dupa ce treci de Byala nu ai decat sa ai in vedere indicatorul de Levski de care vom trece si ne vom indrepta spre Letnitsa. Imediat dupa Letnista intram in satul/comuna Kruşuna.


Spre capatul satului exista locuri de parcare suficiente.
Parcare sateasca
O descriere foarte frumoasa si realista a locurilor o gasiti aici asa ca nu imi ramane decat sa atasez pozele si eventuale explicatii la ele.
Alee

Harta cascade si pesteri

Poteca

Poteca

Pestera Urushka

Peisaj Uruska

Pestera Urushka

Cascada Piatra Verde

Cascada Piatra Verde

Cascada Piatra Verde

Cascada Piatra Verde

Cascada Piatra Verde

Cascada Piatra Verde

Cascada Piatra Verde

Cascada Piatra Verde

Cascada Krushuna

Cascada Krushuna

Cascada Krushuna

Cascada Krushuna

Cascada Krushuna

Cascada Krushuna

Cascada Krushuna

Cascada Krushuna

Cascada Krushuna

Apollonia Pontica

Nu vom face o intoarcere in timp ci va voi prezenta un loc care te indeamna sa revii odata ce i-ai simtit mireasma marii si a istoriei. Un oras care s-a numit Antheia ca apoi sa se numeasca Apollonia Pontica sau Apollonia Magna dupa care s-a apropiat de numele de azi, Sozopolis, ca apoi sub dominatia turca sa se numeasca Sizebolu. Da, este vorba de Sozopol, de Sozopolul vechi un orasel fantastic, un orasel contemporan dar cu note adanci de istorie.

Situat la aproximativ 35 km de Burgas pe coasta de sud a Bulgariei, Sozopol este un oras care trebuie vazut. Orasul vechi, ma refer. Daca pana reusesti sa parchezi, te lovesti un pic de vanzoleala de turisti si de amalgamul unei piete, dupa ce ai parcat si pornesti pe stradutele inguste, deja incepi sa simti. Morski Skali este una dintre cele mai vechi stradute din Sozopol dar ca ea mai gasesti multe cum ar fi Ribarska. Timp sa ai, sa colinzi si sa admiri sau sa iei masa sau doar o cafea la una din terasele de pe malul stancos al golfului unde privelistea este fantastica. Una din aceste terase este Ksantana unde ti se ofera nu numai privelistea ci si un decor rustic spectaculos.

Ca si in Nesebar gasesti si aici artizanii locali cu obiecte lucrate manual si pe langa acestea cu diferite gemuri si marmelade de smochine si alte fructe, toate facute ” de casa” cum se zice.

De neratat, zic eu, este si resturantul Kirik un resturant cu specific pescaresc. Niste scoici in sos de mustar si o salata, al carei nume l-am uitat dar foarte buna, cu vinete coapte, rosii, castraveti, ardei copt, usturoi si un sos fantastic, au constituit o masa pe cinste. Kirik este renumit pentru preparatele din peste proaspat servite intr-o ambianta foarte placuta.

Vis a vis de restaurant se afla portul de iachturi si ambarcatiuni de dimensiuni mici iar undeva in spate, pe un fel de peninsula, se zareste silueta unei cladiri parasite ce aduce cu un castel. Este o fosta baza militara, astazi inchisa dar se spune ca te poti intelege uneori cu paznicii sa intri sa vizitezi.

Si cum o vizita nu mi-a ajuns, mi-am propus ca intr-un viitor foarte apropiat sa imi petrec cateva zile in Sozopol.

Unii ii spun Saint Tropez-ul Bulgariei dar eu personal nu pot sa ma pronunt. Poate pentru ca nu am ajuns inca la Saint Tropez?!

Morski Skali

Terasa Ksantana

Terasa Ksantana

Terasa Ksantana

Vedere spre golf

Vedere de pe malul golfului

Suveniruri si dulceturi

O plaja inedita

Vedere spre Morski Skali

Saritori de pe stanci

Saritori de pe stanci

Casa traditionala

Ansamblu de case traditional

Casa traditionala

Ruinele unei biserici medievale

Casa traditionala

Turisti mari si mici

Zagorka si cateva minute de relaxare

Fosta baza militara

Portul de iachturi

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Beglik Taș-sanctuarul trac

De neratat daca te afli prin sudul Bulgariei, in apropiere de Primorsko, sanctuarul trac Beglik Taş pare omologul Sarmizegetusei in opinia mea. Este destul de bine semnalizat si se afla pe un drum accesibil atat pe jos cat si cu masina.

Fenomen natural in prima faza, folosit in scopuri ritualice de un trib trac, Beglik Taș te impresioneaza de la prima vedere – un soi de calendar preistoric, un labirint al puritatii, cultul naturii primordiale sau Mama Zeilor – este considerat a fi un Stonehenge bulgaresc .

Se pare ca a fost cosntruit cu vreo 14 secole inainte de Cristos desi exista voci care il considera si mai vechi. Beglik Taș vine din turca cum v-ati dat seama si nu are o rezonanta mistica cum am crede ci se refera la taxa pe oi (beglik) in zona cu roci mari (tașlar).
Bulgarii povestesc ca in timpul presedintelui comunist Jivkov aria sanctuarului era inchisa publicului.
Sanctuarul starneste imaginatia iubitorilor de fenomene neelucidate, date fiind anumite lucrari facute asupra rocilor megalitice, lucrari care ar necesita utilaje si scule care nu aveau cum sa existe la aceea vreme.

Mit si realitate, istorie si contemporan, faceti o oprire la Beglik Taș si priviti istoria stramosilor nostri.