Doi ani de vacanta(Opt zile prin România)- Intalnirea cu Zamolxe

Ziua 2

Din acest traseu nu putea lipsi intalnirea cu istoria, intalnirea cu marele Zamolxe. Nu il vizitasem niciodata si  imi doream aceasta intalnire. Totusi pana acolo am mai bifat o intreprindere mai in ruina decat la Nălățvad: fostul combinat de la Calan.

Datand din anul 1869 cand a fost ridicat primul furnal avand un parcurs infloritor, acum totul este o ruina postdecembrista.Nu intram in amanuntele care au dus la aceasta stare de fapt dar trebuie totusi marcat ce a fost si unde s-a ajuns.

Iata o fotografie de epoca de la Calan(sursa http://www.calan.info.ro/)

Si iata cum arata combinatul siderurgic azi

Lasam Calanul cu suferinta lui si pornim pieptis catre intalnirea mareata cu Zamolxe. Stiam de prin alte bloguri ca ultimii 18 kilometri sunt un drum foarte prost dar nu am crezut ca e chiar asa. Ei bine, era mai prost decat m-am asteptat, un drum forestier, vai mama lui, care pune la incercare toate madularele masinii. Si totusi, pe o vreme suficient de neprielnica combinata cu acest drum descurajant, erau vizitatori sus la Sarmizegetusa.

Initial drumul parea un fel de Transalpina

La scurt timp au inceput sa apara semnele prevestitoare, gropile.

Dupa care am intrat in drumul forestier unde masinuta a fost pusa la grea incercare

Cu chiu, cu vai am parcurs cei aproximativ 18 kilometri in o ora si un pic. Sus ne astepta leganul istoriei romanesti.

Am pasit mut de uimire printre ceea ce mai ramasese din maretia Daciei. Nu ma voi apuca sa explic monumentele, va las sa priviti pozele si sa incercati sa simtiti emotia traita de mine la Sarmizegetusa.

Aproape inevitabil in orice poveste exista si un personaj negativ. Desi erau panouri peste tot cu inscrisul “Nu va urcati pe monumente”, un nene (si cati ori mai fi ca el?) a gasit de cuviinta sa isi faca poze pentru albumul personal catarat fix pe coloanele sanctuarului. Ce conta pentru el ca celorlalti vizitatori locul le inspira respect si istorie? Omul trebuia sa isi faca poze cat mai “kul”.

Dupa ce am savurat fiecare particica a Sarmizegetusei am plecat bucurosi ca am atins punctul Zero al romanismului.

In drumul de intoarcere pe malul unui rau pasteau cativa cai si printre ei un manz negru alaturi de mama lui faceau o nota aparte in tot grupul.

Va urma….

Anunțuri

Doi ani de vacanta(Opt zile prin România)-Alte monumente in Hunedoara

Ziua 2

Asa cum va povesteam am plecat de la castelul Kendeffy spre Sacel sa cautam castelul Nopcsa. Desi familia Nopcsa este atestata documentar din jurul anului 1400, castelul din Sacel are aproximativ 200 de ani. Istoria familiei Nopcsa este destul de stufoasa dar merita sa amintim doua nume Laszlo Nopcsa cunoscut si sub numele de Fața Neagra, un soi de Robin Hood in varianta romaneasca si Franz Nopcsa un celebru paleontolog care a scos la lumina si a facut cunoscute osemintele unor dinozauri care au trait pe actualele meleaguri transilvanene.

Castelul din pacate este si el o ruina azi. Nu am putut sa il vizitam datorita unei hoarde impresionante de caini si faptului ca totul era ferecat. Totusi din adapostul masinii am tras cateva imagini desi nu sunt cele mai mai reprezentative.

Lasam castelul Nopcsa si plecam spre castelul Pogany in Păclișa. Despre Pogany nu am gasit prea multe date doar ca a fost construit in secolul XVIII si ca a mai suferit cateva modificari si renovari. In momentul de fata cladirea nu mai are nicio folosinta fiind de asemenea, ati ghicit, intr-o stare avansata de degradare. Ultimii „locuitori” ai castelului Pogany au fost angajatii administratiei spitalului de neuropshihiatrie. Administratie care a migrat in alte birouri cand castelul a inceput sa se surpe pe ici pe colo. Pe dinafara nu se observa dar la o privire atenta vezi prin gaurile hâde ale geamurilor sparte tavane surpate si pereti crapati.

Fiind in incinta spitalului nu se poate vizita dar cu speranta ca bolnavii internati la neuropsihiatrie nu sunt unii agresivi am sarit gardul si am mers tiptil spre castel. Cum era de asteptat am avut companie. Unul dintre pacienti vazandu-ma a venit sa ma intrebe daca am venit sa fac poze ca sa vina echipa sa zugraveasca(?). Nu stiu despre ce echipa era vorba dar l-am aprobat. Nu era deloc agresiv dar cu un ochi pozam si cu unul il supravegheam discret. Dupa shooting m-am retras in stil ninja si dintr-o saritura am fost pe partea cealalta a gardului.

  

Intrebarea obsedanta „De ce sunt lasate sa moara aceste monumente?” nu isi gaseste raspunsul si ca urmare mergem mai departe catre o destinatie mai actuala si anume lacul de acumulare de la Păclișa.

 

Dupa lacul de acumulare Păclișa am plecat in cautarea cetatii de la Nalațvad. Cum Google Maps parea ca stie exact locatia ne-am lasat pe mana lui si am purces la drum. Dupa cativa kilometri ne avertizeaza sa facem dreapta si apoi inca vreo 200 metri inainte apoi iar dreapta si…..ia cetatea de unde nu-i. Am repetat butonarea lui Google Maps dar mai avea putin si se jura ca ala e locul. Neavand pe cine sa intrebam(veti vedea imediat de ce) am pornit sa exploram ce gasisem.

Am intrat pe un drum promitator initial, drum care parea ca duce la un castel in ruina desi intrasem pe o poarta care semana a fost C.A.P.

Ei bine locatia de pe Google Maps a cetatii Nălățvad e foarte gresita. Pe acest loc a fost…

O intreprindere, acum in ruina, absolut pustie. Ba nu, nu chiar pustie. Undeva dupa o cladire aproape daramata pastea un cal!

 

Dupa o scurta explorare, inainte de a parasi incinta am vrut sa vedem cum stam cu fruntasii pe ramura. Sa inteleg ca au disparut toti fruntasii??

Nedumeriti inca de ce am gasit in locul indicat de Google am plecat mai departe si ne-am propus sa ajungem la inceputuri, la stramosi.

Va urma…

Doi ani de vacanta(Opt zile prin România)-Monumente in Hunedoara

Ziua 2

Ziua intai am terminat-o la Hateg la ArtMotel dupa o incercare nereusita de a vedea si Pestera Muierilor din cauza orarului de vizitare. Despre Hateg pot spune ca are cele mai multe magazine cu denumirea de „Supermarket” din cate am vazut vreodata.

Dis de dimineata am pornit spre Santamaria Orlea.

Unul din monumentele care nu trebuie ratate in localitate este Biserica Reformata Calvina. Construita in secolul XIII. Din pacate cum aveam sa constat pe parcursul acestui traseu de opt zile, multe din monumentele cu valoare zac in paragina desi sunt parte din trecutul nostru si sunt continuarea logica si fireasca a vestigiilor romane pe care la admiram la Roma. Castele si locuri in care s-a scris istorie mor incet sub indiferenta. Unul din aceste monumente este biserica din Santamaria Orlea.

Panoul de prezentare

Poarta paraginita

De aici am plecat spre castelul Kendeffy. Printre copacii de la intrare se zareste silueta castelului.

AEDES/ QUAS HOSPES VIDES/ NON TAM OPERIS MOLE ET ORNATU/ QUAM/ QUIETATAE/ HABITATIONIS COMMODITATE/ ILLUSTRES/ DEO IPSO/ SUMMO ET EX SUPERANTISSIMO/ DIVINARUM HUMARUMOUE [sic!] RERUM/ RECTORE/ FATORUMQUE ARBITRO/ QUO SINE FRUSTRA LABORATUR/ AUXILIUMN [sic!] TE/ FELICITER CONSTITUIT/ ALEXIUS KENDEFI/ COMES DEI [sic!] MALOMVIZ/ SACR[AE] CAES[ARAE] REGIAEQ[UE] ET APOST[OLICAE]/ MAIEST[ATIS] IN SUMMO M[AGNI]. PRINCIP[ATUS] TRANSYLV[ANIAE]/ SENATU CONSILIARISQ[UE] ACT[UALIS] ET INT[IMUS]/ CUM CONIUGE CARISSIMA/ CHRISTINA BETHLENIA/ NATA COMITISSA/ EASQUE [sic!]/ DEO STATORI/ CARIS PIGNORIBUS ET AMICIS/ EX VOTO DICAVIT/ ANNO AE[RAE?/TATIS?] CH[RISTI] MDCCLXXXII.

Traducerea blazonului

Ei bine, in urmatoarea fotografie veti vedea ce a ajuns acest castel blazonat. Iar inauntru pentru cine are curaj sa intre atmosfera e mai jalnica decat ce e pe dinafara.

Azi hotelul Mario Aristocrat

Istoria contemporană a castelului, asemenea multor edificii de acest gen, este destul de tristă. Ultimii care au locuit în castel pănă la reforma agrară din 1946 au fost soţii Gábor Kendeffy (1875–1962) şi Zsuzsanna Bánffy (1888–1971). După 1946 castelul a fost naţionalizat, iar din anii 1960 au ţinut în jurul castelului tabere de vară. Clădirea propriu-zisă a castelului nu a fost folosită şi s-a depravat în aşa măsură încât în anii 1980 turnul, împreună cu alte detalii, a trebuit să fie reconstruit. După aceste intervenţii a fost amenajat în castel un hotel, care funcţionează şi în zilele noastre.

(sursa enciclopediavirtuala.ro)

Cu un amestec de bucurie si amaraciune lasam castelul Kendeffy sa duca povara unui hotel de mana a-III-a si plecam mai departe.

Va urma…