La orizont

A venit timpul iar pentru România, plecăm iar să descoperim castele uitate, locuri neatinse de turismul comercial dar și monumente sau locuri consacrate. Dacă data trecuta am început cu Trovanții, peștera și mânăstirea Polovragi apoi am ajuns la castele în Hunedoara, la Sarmizegetusa, la Corvini, am fost la Fefeleaga acasă, la controversata Roșia Montană, la ghețar la Scărișoara, la Lactobar în Oradea, ne-am bălăcit la Mihaieni, am zâmbit la Săpânta, ne-a impresionat povestea deținuților politici de la Sighet, am descoperit  gazde minunate la Borșa, Abrud sau Izvorul Mureșului, am suferit că Șiclăul a disparut. Opt zile minunate!

A venit timpul iar pentru România! Plecăm iar să descoperim castele uitate, locuri neatinse de turismul comercial dar și monumente sau locuri consacrate.

Nu am să vă dezvalui mai nimic doar am să vă spun că “centrul operațional” va fi Band în Mureș. Lista de obiective este încă în lucru. Sunt multe de văzut și e greu să renunți la oricare dintre ținte deci alegerea traseelor nu va fi deloc ușoară. Dar abia aștept să mai întorc o filă din frumusețea uitată României.

Update info

Din motive personale turul se amână pe până la o dată încă nedefinită.

Anunțuri

Doi ani de vacanta(Opt zile prin România)-Castelul Huniazilor

Ziua 2

Plecam din inima fostei Dacii si mergem din nou cei 18 kilometri in stilul taras. Stau si ma gandesc ca dacii si romanii se descurcau mult mai bine la capitolul executie drumuri, in timp ce amortizoarele si bucsele scrasnesc din greu. Nu puteam pleca din Hunedoara fara sa vizitam celebrul castel al Corvinilor sau cum mai este cunoscut al Huniazilor.

„Nje boisia”

Aceasta este motto-ul care strajuieste acest castel construit in secolul XIV. Castelul este suspus unor lucrari de resturare exterioara dar asta nu afecteaza vizitarea castelului. Turnul Capistrano, Turnul Pustiu, Turnul Tobosarilor sau Turnul Buzdugan, Sala Cavalerilor, Sala Dietei toate au un aspect maret, coplesitor si numai bun de vizitat. Fata de castelele Kendeffy, Pogany, Nopcsa aici se cunoaste ca exista interes. E adevarat ca nu au aceeasi amploare, dar nu e o scuza.

In curtea castelului se afla celebra fantana sapata de cei trei prizonieri turci carora li se promisese eliberarea cand vor da de apa. Legenda spune ca desi au dat de apa, dupa moartea lui Ioan de Hunedoara, sotia sa, Elisabeta Szilagyi, nu mai tine promisiunea si ordona executia prizonierilor.

Fantana sapata de prizonieri

Ultima lor dorinta a fost sa scrie pe ghizdurile fantanii “Apa ai dar inima nu”. Dar conform traducerii facute de Mihai Guboglu, inscriptia pe care o gasim azi pe unul din peretii capelei, suna cam asa “Cel ce-a scris-o este Hassan, prizonier la ghiauri în cetatea de langa biserica” .


O alta perspectiva asupra Castelului Huniazilor puteti gasi aici.

Aici se opreste ziua a doua. De fapt nu se opreste chiar aici ci la Pensiunea Detunata din Abrud, pensiune pe care o recomand cu multa placere celor ce au drum prin zona. Totul este decent, curat si primitor.

Va urma…

Doi ani de vacanta(Opt zile prin România)- Intalnirea cu Zamolxe

Ziua 2

Din acest traseu nu putea lipsi intalnirea cu istoria, intalnirea cu marele Zamolxe. Nu il vizitasem niciodata si  imi doream aceasta intalnire. Totusi pana acolo am mai bifat o intreprindere mai in ruina decat la Nălățvad: fostul combinat de la Calan.

Datand din anul 1869 cand a fost ridicat primul furnal avand un parcurs infloritor, acum totul este o ruina postdecembrista.Nu intram in amanuntele care au dus la aceasta stare de fapt dar trebuie totusi marcat ce a fost si unde s-a ajuns.

Iata o fotografie de epoca de la Calan(sursa http://www.calan.info.ro/)

Si iata cum arata combinatul siderurgic azi

Lasam Calanul cu suferinta lui si pornim pieptis catre intalnirea mareata cu Zamolxe. Stiam de prin alte bloguri ca ultimii 18 kilometri sunt un drum foarte prost dar nu am crezut ca e chiar asa. Ei bine, era mai prost decat m-am asteptat, un drum forestier, vai mama lui, care pune la incercare toate madularele masinii. Si totusi, pe o vreme suficient de neprielnica combinata cu acest drum descurajant, erau vizitatori sus la Sarmizegetusa.

Initial drumul parea un fel de Transalpina

La scurt timp au inceput sa apara semnele prevestitoare, gropile.

Dupa care am intrat in drumul forestier unde masinuta a fost pusa la grea incercare

Cu chiu, cu vai am parcurs cei aproximativ 18 kilometri in o ora si un pic. Sus ne astepta leganul istoriei romanesti.

Am pasit mut de uimire printre ceea ce mai ramasese din maretia Daciei. Nu ma voi apuca sa explic monumentele, va las sa priviti pozele si sa incercati sa simtiti emotia traita de mine la Sarmizegetusa.

Aproape inevitabil in orice poveste exista si un personaj negativ. Desi erau panouri peste tot cu inscrisul “Nu va urcati pe monumente”, un nene (si cati ori mai fi ca el?) a gasit de cuviinta sa isi faca poze pentru albumul personal catarat fix pe coloanele sanctuarului. Ce conta pentru el ca celorlalti vizitatori locul le inspira respect si istorie? Omul trebuia sa isi faca poze cat mai “kul”.

Dupa ce am savurat fiecare particica a Sarmizegetusei am plecat bucurosi ca am atins punctul Zero al romanismului.

In drumul de intoarcere pe malul unui rau pasteau cativa cai si printre ei un manz negru alaturi de mama lui faceau o nota aparte in tot grupul.

Va urma….

Doi ani de vacanta(Opt zile prin România)-Monumente in Hunedoara

Ziua 2

Ziua intai am terminat-o la Hateg la ArtMotel dupa o incercare nereusita de a vedea si Pestera Muierilor din cauza orarului de vizitare. Despre Hateg pot spune ca are cele mai multe magazine cu denumirea de „Supermarket” din cate am vazut vreodata.

Dis de dimineata am pornit spre Santamaria Orlea.

Unul din monumentele care nu trebuie ratate in localitate este Biserica Reformata Calvina. Construita in secolul XIII. Din pacate cum aveam sa constat pe parcursul acestui traseu de opt zile, multe din monumentele cu valoare zac in paragina desi sunt parte din trecutul nostru si sunt continuarea logica si fireasca a vestigiilor romane pe care la admiram la Roma. Castele si locuri in care s-a scris istorie mor incet sub indiferenta. Unul din aceste monumente este biserica din Santamaria Orlea.

Panoul de prezentare

Poarta paraginita

De aici am plecat spre castelul Kendeffy. Printre copacii de la intrare se zareste silueta castelului.

AEDES/ QUAS HOSPES VIDES/ NON TAM OPERIS MOLE ET ORNATU/ QUAM/ QUIETATAE/ HABITATIONIS COMMODITATE/ ILLUSTRES/ DEO IPSO/ SUMMO ET EX SUPERANTISSIMO/ DIVINARUM HUMARUMOUE [sic!] RERUM/ RECTORE/ FATORUMQUE ARBITRO/ QUO SINE FRUSTRA LABORATUR/ AUXILIUMN [sic!] TE/ FELICITER CONSTITUIT/ ALEXIUS KENDEFI/ COMES DEI [sic!] MALOMVIZ/ SACR[AE] CAES[ARAE] REGIAEQ[UE] ET APOST[OLICAE]/ MAIEST[ATIS] IN SUMMO M[AGNI]. PRINCIP[ATUS] TRANSYLV[ANIAE]/ SENATU CONSILIARISQ[UE] ACT[UALIS] ET INT[IMUS]/ CUM CONIUGE CARISSIMA/ CHRISTINA BETHLENIA/ NATA COMITISSA/ EASQUE [sic!]/ DEO STATORI/ CARIS PIGNORIBUS ET AMICIS/ EX VOTO DICAVIT/ ANNO AE[RAE?/TATIS?] CH[RISTI] MDCCLXXXII.

Traducerea blazonului

Ei bine, in urmatoarea fotografie veti vedea ce a ajuns acest castel blazonat. Iar inauntru pentru cine are curaj sa intre atmosfera e mai jalnica decat ce e pe dinafara.

Azi hotelul Mario Aristocrat

Istoria contemporană a castelului, asemenea multor edificii de acest gen, este destul de tristă. Ultimii care au locuit în castel pănă la reforma agrară din 1946 au fost soţii Gábor Kendeffy (1875–1962) şi Zsuzsanna Bánffy (1888–1971). După 1946 castelul a fost naţionalizat, iar din anii 1960 au ţinut în jurul castelului tabere de vară. Clădirea propriu-zisă a castelului nu a fost folosită şi s-a depravat în aşa măsură încât în anii 1980 turnul, împreună cu alte detalii, a trebuit să fie reconstruit. După aceste intervenţii a fost amenajat în castel un hotel, care funcţionează şi în zilele noastre.

(sursa enciclopediavirtuala.ro)

Cu un amestec de bucurie si amaraciune lasam castelul Kendeffy sa duca povara unui hotel de mana a-III-a si plecam mai departe.

Va urma…