Scoate-mă din blogroll!

Da, nu e o glumă ! Scoate-mă din blogroll. Nu am mai adus demult informaţie nouă și nici nu am să mai aduc aşa curând. Doar poze voi mai posta când și când. Nu am mai călătorit aproape deloc deși idei mai am poate 1000. Ar fi uşor patetic să înşir motive deși nu-s deloc multe. Poate vreodată lucrurile se vor îndrepta. Sau poate nu.
Ma bucur ca m-ai urmărit si ma bucur ca uneori am putut sa îţi împărtăşesc viziunea mea asupra locurilor vizitate.

Iar acum să vă duc un pic doar pe la Babele, la Sfinx și la Crucea de pe Caraiman, Crucea Eroilor. Enjoy!
DSC_3536

DSC_3538

DSC_3539

DSC_3546

DSC_3548

DSC_3549

DSC_3554

DSC_3560

DSC_3561

DSC_3564

DSC_3568

DSC_3572

DSC_3595

DSC_3605

DSC_3607

DSC_3612

DSC_3619

DSC_3621

DSC_3630

Călătoresc dansând

Cu puţină vreme în urmă, Catherine vă povestea într-un guest post despre tango şi Istanbul descriind atmosfera contopită a spiritului argentinian cu oraşul marilor sultani. Tangoul este un motiv fantastic de a călători şi a socializa. Timp şi finanţe să ai, că de dansat, poţi dansa lună de lună din Beirut până în Novosibirsk.

În August a avut loc Transilvania Tango Festival (TTF) la Braşov deci m-am suit în tren şi am plecat să mă (re) întâlnesc cu vechi şi noi prieteni. Am plecat direct de la job plin de energie pentru dans şi pentru o nouă vizită în Braşov.

Cu trenul în direcţia asta nu am mai mers de foarte mult timp şi asta mi-a adus aminte de taberele din copilărie şi de vremurile când cutreieram pe munte cu rucsacul în spate. Pierdut printre amintiri sau între paginile unei cărţi, ajung repede la destinaţie unde sunt trezit brusc din frumuseţea drumului când dau cu ochii de gara insalubră. Trec peste imaginea asta şi mă arunc într-un taxi dar ajung în Piaţa Sfatului fix când se termina guerilla milonga. În lumea tango, toţi dansăm şi călătorim iar despre festivaluri ar fi multe de spus fiindcă „once tango, forever tango” se zice.

Dar ca să rămân la partea de review a Braşovului, cum stă bine unui călător, voi comenta un pic despre câteva cazări, despre câteva obiective. E greu să vorbeşti despre un loc aşa de cunoscut dar informaţiile se cer updatate mereu.

Bătrânul oraş, în opinia mea, nu arată cum ar trebui să arate un oraş care primeşte zilnic sute de turişti. Nu prea se gândeşte nimeni să „împartă” câştigurile obţinute şi cu oraşul şi să îi vindece „rănile”.

Trei cazări am văzut în Braşov şi voi scrie pe scurt despre fiecare. Prima ar fi Taj Mahal, un soi de pensiune cu o cârciumă în stil indian la parter, pe care deşi nu am încercat-o am remarcat arome promiţătoare. Cazarea (100 lei/noapte) promitea şi ea, la prima impresie, ceva decent pentru cei fără multe pretenţii. Totuşi ai fi vrut să faci un duş şi apa să curgă în mod convenţional, de sus în jos şi nu aleator stil împrăştiat sau să citeşti două capitole dintr-o carte până vine apa caldă. Deci failed.

Hotel Coroana, clasic, cu vechime şi la propriu şi la figurat. Acest hotel ar deveni ceva fantastic dacă ar fi readus la valoarea lui reală daaar când unii trebuie să îşi pună pătura în uşă ca să nu intre lumina de pe hol, crăpăturile de la tocurile uşilor sunt mari, băile au rămas la fel ca acum 30 de ani, în schimb nimeni nu se sfieşte cu preţul, ei bine, atunci impresia generală nu mai e una grozavă. Partea cea mai bună cu adevărat este barul/restaurantul hotelului, deşi ca să fiu cârcotaş până la capăt, i-ar trebui o ventilaţie mai bună. Fiindcă servirea e bună şi arată foarte bine îl recomand însă, fără rezerve.

Piaţa Sfatului Residence ar fi a treia. Aici sunt apartamente în regim hotelier la preţuri relativ bune (100-150 lei/noapte). Ce am văzut era absolut decent şi de bun simţ, curat şi destul de bine utilat. Există două minusuri totuşi: lipsa unui aer condiţionat fiindcă vara camera devine cuptor chiar şi cu geamurile deschise şi amplasamentul deasupra bucătăriei restaurantului de unde îţi vin des mirosuri apetisante dar nedorite şi zarva specifică a unei bucătării productive. Dacă asta nu vă deranjează e un loc absolut ok de cazare.

Plimbările pe străzile Braşovului sunt savuroase mereu. Am descoperit un „geamăn” al Cavalerului Fierar din Bucureşti amplasat pe un acoperiş în apropierea Căsuţei Verzi (Spitalul de Neuropsihiatrie) după care am urcat spre Cetăţuie unde speram să vizitez un loc istoric dar din păcate am găsit un soi de cârciumă şi o delăsare care mi-au lăsat un gust amar. În schimb, la prima şcoală românească, imediat după Poarta Șchei, a fost o adevărată desfătare. Preotul custode, Vasile Oltean, te conduce prin istorie cu o asemenea dăruire că te face să revii mereu aici când ajungi în Braşov iar eu chiar asta fac mai mereu. Mi-ar fi greu să descriu în cuvinte trăirea care ţi-o dă acest om şi poveştile lui de aceea vă recomand cu multă căldură să mergeţi să vizitaţi muzeul şi neapărat să vă lăsaţi conduşi prin istorie de acest om minunat.

De data asta cam atât am vizitat în Braşov fiindcă în rest am dansat mult. Mai jos veţi găsi câteva poze din acest weekend încărcat de atmosferă argentiniană şi istorie românească.

Să nu uit, în Octombrie Timişoara aniversează 3 ani de tango deci voi fi acolo. Dacă sunteţi în zonă merită să cunoaşteţi comunitatea de tango şi să vă lăsaţi vrăjiţi de acest dans absolut minunat.

1-4

Milonga la TTF

1-8

Close embrace

1

Milonga la TTF

1-2

Milonga la TTF

1-4

Strada Sforii

1-5

Pe străzile Brașovului

1-6

Sinagoga din Brașov

1-7

Pe străzile Brașovului

1-8

Poarta Șchei

1-9

Lângă liceul Andrei Șaguna

1-10

Biserica Sf. Nicolaie

1-11

Poarta de intrare către biserică și muzeul primei școli românești

1-12

Muzeul „Prima Școală Românească”

1-13

Interiorul muzeului

1-14

Sală de clasă

1-15

Placa memorială

1-16

Biserica Sf. Nicolaie

1-17

Biserica Sf. Nicolaie

1-18

Casa Junilor

1-19

Strada Sforii

1-20

Strada Sforii

1-21

Căsuța Verde

1-22

Cavalerul brașovean

1-23

Cetățuia

1-24

Panorama către Biserica Neagră

1-25

Biserica Neagră

1-26

Interior Cetățuie

1-27

Interior Cetățuie

1-28

Interior Cetățuie

1-29

Cavalerul brașovean

1-36

Strada Lungă

1

Strada Apollonia Hirscher

1-2

Strada Apollonia Hirscher

1-3

Strada Poarta Șchei

Doi ani de vacanta(Opt zile prin România)-Ghetarul

Ziua 3

Plecam de la Rosia Montana cu destinatia Ghetarul de la Scarisoara. Nu il mai vazusem din anul 1989 cand am fost intr-o tabara de vara, in liceu. Pe vremea aceea, in Arieseni, fiindca acolo era tabara, nu era nimic din ce este azi. Un sat, o scoala si un bufet mai mult gol in timpul saptamanii dar care in weekend se anima cu tapinarii coborati de pe munte sa bea o tarie sau o bere sau mai multe.

De acolo, din Arieseni am pornit atunci, pe jos, peste munte, sa vedem ghetarul. La vremea respectiva, cred ca era mai mare. Tot atunci am cunoscut farmecul aparte al catunelor imprastiate pe munte, al laptelui baut imediat dupa ce a fost muls. Oamenii inca foloseau lampi fiindca, pe langa restrictiile de curent din epoca trecuta, nu era chiar totul electrificat sau unde era se mai rupeau firele puse pe stalpi firavi.

Imi amintesc ca era o maretie si o minunatie ghetarul atunci cand l-am vazut prima data. In vrafurile de poze pe hartie cred ca am si cateva din aceasta tabara.

Pana una alta, am o poza de grup facuta sus, la Pestera Scarisoara, dupa traseul de aproximativ cinci ore.

Scarisoara 1989

O tempora…s-ar putea spune cu siguranta. Daca voi mai gasi poze de atunci le voi posta.

Sa revenim in anul 2012.

Dupa o scurta esacala la Pestera Poarta lui Ionele unde n-am mai avut rabdare sa intram dar am facut cateva poze exterioare….

….am plecat pe un drum forestier dar ceva mai bine intretinut, spre ghetar.

Drum forestier

Lucrari la drumul forestier

Drum forestier

Si aici urcam din greu, abrupt uneori, strajuiti de peretii de stanca rosiatici din cauza rocii bogate in minereu de fier.

Urme rosiatice de minereu de fier

Dupa aproximativ zece kilometri parcursi pe acest drum ajungem sus la Scarisoara.

Scarisoara

Incerc sa fac asocieri cu ce am eu in memorie dar lucrurile s-au schimbat. Deja se lucreaza la vile, mici hoteluri fiindca zona se poate atinge si cu masina si tinde sa devina tot mai turistica de la an la an.

Dar ici colo mai gasesti ramasitele de odinioara.

Ramasite ale catunului

Centrul de informare Ghetari

Moața

De aici urmand semnul in zece minute ajungi la pestera ghetarului. Totodata gasesti si semnele catre celelalte trasee.

La drum!

Ajunsi la cabana paznicului cumparam biletele(7 lei/pers) si purcedem pe poarta spre pestera.

Scara spre ghetar

O scara abrupta, alunecoasa, cu trepte putin cam strambe, balustrade de fier uneori tivite cu lemn.

Vedere de sus

Vedere din pestera

Ghetarul e splendid, iti taie respiratia, pasesti incet cu ochii mari privind in jur si cu multa grija pe podurile de lemn facute pentru a facilita vizitarea.

Vedere spre intrare

Formatiune de stalagmite

Stalagmite

Stalagmite

Vedere din interior

Vedere din interior

Inauntru exista o formatiune de gheata care mie mi-a inspirat un urs ranit.

Ursul ranit

Ursul ranit

Incheiem vizita ghetarului, urcam cu grija scarile abrupte, iar in acest timp rememoram cei 22 de ani trecuti de la prima intalnire cu ghetarul. Aidoma unui om bolnav sufera. Din cauza incalzirii acentuate se micsoreaza de la an la an. Acum 20 de ani era mai falnic si cine stie cum arata mai exact acum 40 de ani, de exemplu.

Totusi am gasit o poza din anii 60 gratie siteului http://salvati-rosiamontana.webs.com/

Scarisoara 1960

Ziua a treia o incheiem langa Oradea la Baile 1 Mai. Si aici domneste amestecul de anii 80 cu zilele noastre. Am cautat o cazare decenta pe care am gasit-o la Pensiunea Ama(nici ei nu au website dar sunt relativ usor de gasit). Si aici curat, cald, primitor si recomand fara rezerve.

Dupa cazare am plecat sa cautam lacul cu nuferi. L-am si gasit dar fara nuferi ci doar cu doi copii care se straduiau sa prinda niscai peste.

Lacul cu nuferi

Lacul cu nuferi

Am admirat un mic podulet alaturi de care, pompos, statea o pancarta explicativa de parca ar fi fost podul Brooklyn.

Pasarela peste rau

Dupa o scurta tura in partea sateasca a statiunii am revenit sa cautam strandul termal. E inca acolo dar suficient de neingrijit, o parte din fostele cabine garderoba sunt cu tavanele cazute, niste foste casute de cazare zac stinghere si stricate in alt colt de parc.

Strandul termal

Strandul termal

Strandul termal

Sunt locuri unde saltul in trecut e ceva foarte natural. Aici la 1 Mai sau la Hotelul Poienita din Sighisoara te astepti in orice moment sa gasesti ziarul Scanteia la chiosc, programul la TV sa aiba Telejurnal si sa se opreasca lumina in orice moment.

Va urma….

 

Doi ani de vacanta(Opt zile prin România)-Pestera Polovragi

Ziua 1

 

Dupa Manastirea Polovragi am dat o fuga rapid spre pestera cu acelasi nume. Pe un drum croit pe sub munte dar totusi scurt se ajunge la pestera.

Drumul catre pestera

Poarta pesterii

Nici pe aici nu mai calcasem de mai bine de 15 ani dar o data ajuns locurile pareau familiare. Se spune ca insusi Zamolxe a salasuit in aceasta pestera iar tamaduitorii preparau diferite leacuri la adapostul tainic din pestera. Azi pestera este locuita de o specie de lilieci care vin la adapost gratie temperaturii constante.

Galerie

Izvorul Sperantelor – loc de pelerinaj al credinciosilor

Alba ca Zapada

Coloana

Capatul galeriei vizitabile

O data ajuns la capatul galeriei vizitabile daca te opresti si taci vei auzi in penumbra doar picurii care cad intermitent cladind noi forme pe podeaua pesterii. Dupa ce te incarci de linistea de acolo, te mai uiti o data la capatul galeriei vizitabile si usor, usor faci cale intoarsa spre lumina.

Pornim iar la drum!

Va urma…

O zi pe Transfagarasan

O zi pe Transalpina