Triunghiul rupestru

Fascinația pentru treimi sau triunghuri misterioase străbate lumea în lung și în lat. Sigur că nici plaiurile românești nu fac notă discordantă. Vă vorbeam în postarea de aici despre schitul Nămăiești, schitul rupestru cu legende din vremea creștinării Daciei, dar acest schit nu este singur ci face parte dintr-un triunghi spiritual alături de schitul Cetățuia și schitul Corbii de Piatră. Un triunghi echilateral cu latura de 20 de kilometri pare că unește imaginar cele trei lăcașe de cult deşi nimeni nu poate confirma cu exactitate acest lucru. Unii contestă, și ei fără date exacte, alăturarea celor trei schituri. Nota, așa zis, discordantă o face schitul Corbii de Piatră, schit care se spune ca nu ar fi schit ci “monastire” conform hrisoavelor vechi iar hramul este diferit de al schiturilor Nămăiești și Cetățuia iar triunghiul, spun tot ei, este scornit de dragul spectaculosului.

Dar nu despre Corbii de Piatră vom vorbi acum ci despre alt colț al așa zisului triunghi, schitul Cetațuia.

De la prima vedere am sesizat asemănarea poziționării cu cetatea Poienari, am gasit același urcuș pieptiș numai că aici nu avem trepte ci o cărare șerpuită prin padure, cărare supranumită și Via Dolorosa sau Drumul Crucii. La fiecare colț al potecii găsim scene cu drumul lui Iisus către locul răstignirii. Deși urcușul cere ceva efort, am întâlnit pe potecă bătrâni și copii care reuşeau să ajungă sus la schit.

Istoria schitului, azi ridicat la rang de mânăstire, pare a fi una suficient de zbuciumată cu căderi în ruină și reclădiri. Aici se adună laolaltă, conform legendelor reale sau imaginare, Zamolxe, Negru Vodă, Mihai Viteazul, Ioanichie Schimonah (singurul cuvios român ale cărui moaște au fost găsite întregi), Nicolae Alexandru Basarab și ,de ce nu, Cavalerul Trac.

Astfel de așezări păstrează aproape nealterat spiritul inițial al creștinătății. Săpate și amenajate în comuniune cu natura, în stâncă, exprimă credință puternică lipsită de fast sau bogăție, așa cum a fost ea propovăduită. Locul, dacă stăm să ne gândim, îmbină religia precreștină a dacilor cu religia creștin-ortodoxă.

Din păcate și aici locul este umbrit de cerșetori insistenți. Dacă aveți ceva mărunțiș prin buzunare, puteţi să-i faceţi fericiţi. Apoi, mergeți sus, la schit, la grota cuviosului, la capul de leu, încărcați-vă spiritul în peștera Moșului(Zamolxe) și nu în ultimul rând, admirați priveliștea absolut deosebită.

Vedere spre schit din șosea

Începutul urcușului spre schit

Crucea lui Mihai Viteazul de lângă schit

Poteca spre schit

O mică troiță pe potecă

Sus aproape de vârf

Cruce în memoria sfântului

Peștera sfântului

Urme lăsate de vizitatori

Vedere spre comuna Cetățeni

Vedere asupra văii

Vedere asupra văii

Capul leului panoul

Capul leului stânca

Crucea lui Mihai Viteazul

Crucea lui Mihai Viteazul

Placa memorială de sub cruce

Trepte la intrarea în curtea schitului

Trepte la intrarea în curtea schitului

Biserica nouă în stil maramureșean

Spre cavalerul trac

Cavalerul trac

Spre peștera Moșului unde se spune ca însuși Zamolxe și-ar fi găsit sălaș

Peștera Moșului

Peștera Moșului-Zamolxe

Peștera Moșului

Vedere din fața peșterii

Placă din biserica rupestră

Interiorul bisericii rupestre

Biserica rupestră

Anunțuri

Nemo est!

La câțiva kilometri de Câmpulung, în apropierea casei memoriale George Topârceanu, găsim unul din cele mai vechi lăcașuri de cult din România dacă dăm crezare legendelor. Una din legende este cea care ne dă și etimologia numelui localității Nămăiești, legenda care spune ca Sfântul Andrei în peregrinările sale a intrat în grota care astăzi este parte a bisericii și ar fi exclamat „Nemo est!” adică „Nu este nimeni!”. În biserică se găsește, tot conform legendei, poate cea mai veche icoană din lumea creștină, una din cele 12 icoane pictate de Sfântul Andrei și Sfântul Luca, icoane folosite la propovăduirea creștinismului.

Într-adevar biserica ițită din coasta muntelui are o frumusețe aparte, frumusețe spoliată de locuințele clerului opulente față de simplitatea bisericii croită în stâncă dar și de hoardele de etnici rromi care te iau în primire cu „Dă și mie să-ți trăiasca …..! „, unde punctele de suspensie pot fi înlocuite cu : mamă, nevastă, mașină, copil, copii,iubit, iubită, soacră, cumnat, verișor etc etc etc.

De remarcat este faptul că aici se respectă tradiția acoperirii capului la intrarea în biserică a femeilor. În interiorul mic cu aer auster din cauza rocii în care e construită biserica lumea intră sfioasă și tăcută, unii pentru închinare, alții pentru frumosul unic. Pozele în biserică le-am facut cât mai discret și cu un sentiment de copil care face șotii.

Din biserică am trecut în clopotnița. Aici clopotele așteptau tăcute și grele mâna care avea să anunțe, conform unui mic tabel, slujba de dimineață sau vecernia.

Întinderile stăpânite odinioară de Negru Vodă se întind cuminți sub soarele amiezii.