Requies diei septimi

Şi am ajuns la Odorhei. Am ajuns la Odorheiul Secuiesc pe drumuri care nu au mai văzut asfalt şi reparaţii de ani de zile. Am ajuns acolo trecând prin peisaje superbe. Am ajuns acolo trecând prin sate cu biserici fortificate. Pentru mine, trecătorul este inedit şi istorie pentru localnici, o lupta continuă cu viaţa de zi cu zi.
Odorheiul ne-a întampinat curat şi liniştit. Eram foarte curios de locul unde aveam cazarea, Septimia fiindcă din pozele de pe site promitea. Și Septimia s-a ținut de promisiune. Hotel, hostel, sală de bowling, centru SPA, centru de echitaţie, terenuri de sport şi bazine de înot, totul de o calitate ireproşabilă, încântătoare şi deservite de un personal, jos pălăria. Vă recomand cu multă placere dacă ajungeți in zonă, indiferent că veți alege hotelul sau hostelul.

Motto-ul Septimia

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Odorheiul Secuiesc

Liceul Tamasi Aron

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Liceul Tamasi Aron

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Odorheiul Secuiesc

Vizita prin oraș a fost extrem de scurtă fiindcă ne grăbeam spre Racoș, satul cu castel și cariera de bazalt. Pe drum am întâlnit o sumedenie de Dacii 1310, un semn clar că zona este destul de izolată şi locuită de oameni modeşti. Bineînțeles nici Racoș nu face notă discordantă dar cu cât te apropii de fosta carieră te convingi că viața e grea pentru cei de aici. La una din porțile unei case vechi și destul de dărăpănate l-am gasit pe Ionuț, cum aveam să aflăm că îl cheamă. Stătea de vorbă cu un vecin. L-am întrebat cum se ajunge la cariera de bazalt şi s-a animat brusc, vorbea şi gesticula încercând să ne arate pe unde să mergem şi, ca să fie si mai convingător, a luat-o înaintea maşinii. A așteptat apoi rabdător până am parcat și iar a luat-o înainte uitându-se mereu înapoi să fie sigur că îl urmăm. Am mărit pasul și l-am ajuns din urmă să îl întreb una alta. Din mers, el cu capul mai mult în pământ căutând pietre să arunce încoace şi-ncolo, i-am explicat ce voiam să vedem. Dar mai întâi am făcut prezentarile, așa am aflat că îl cheamă Ionuț, că are 10 ani și că a venit de câțiva ani cu familia, aici, la Racoș. E scump la vorbă dar nu ocolește dialogul și așa aflu că a reușit să învețe ungurește și că “ e ceva mai bine aici decât la noi acasă” adică la Suceava. Nu văd ce e atât de bine dar îl cred pe cuvânt. În acest timp mergeam și peisajul devenea ușor selenar. În drumul spre lac găsim doi oameni,bărbat și femeie, sfredelind de zor cu o cazma un mal de pământ. Am crezut că sunt căutători de argilă, acel lut care se mai folosește la țară la izolarea caselor. Dar tot Ionuț avea să ne lamurească, erau căutători de fier prin rămășițele fostelor clădiri ale carierei de bazalt. Asta e una din sursele de venit a celor săraci din Racoș. Peisajele, în schimb, sunt superbe chiar și acum pe timp urât de iarnă-primăvară și clar se cere o revenire pe vreme frumoasă, cu ceva mai mult timp de explorat. În mod sigur data viitoare îl voi căuta pe Ionuț să ne mai călăuzească prin micul lui univers.

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Ionuț

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Anunțuri

Acuarela

O imagine, doi bătrâni, o inspirație. Asta s-a întâmplat astazi văzând acești doi bătrânei, imediat versurile lui Minulescu (nu toate, recunosc) mi-au răsunat in minte

Acuarela

În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Un bătrân şi o bătrână –
Două jucării stricate –
Merg ţinându-se de mână…

 
 

În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Orăşenii, pe trotuare,
Merg ţinându-se de mână,
Şi-n oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână,
De sub vechile umbrele, ce suspină
Şi se-ndoaie,
Umede de-atâta ploaie,
Orăşenii pe trotuare
Par păpuşi automate, date jos din galantare.

În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Nu răsună pe trotuare
Decât paşii celor care merg ţinându-se de mână,
Numărând
În gând
Cadenţa picăturilor de ploaie,
Ce coboară din umbrele,
Din burlane
Şi din cer
Cu puterea unui ser
Dătător de viaţă lentă,
Monotonă,
Inutilă
Şi absentă…

În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Un bătrân şi o bătrână –
Două jucării stricate –
Merg ţinându-se de mână…

Apollonia Pontica

Nu vom face o intoarcere in timp ci va voi prezenta un loc care te indeamna sa revii odata ce i-ai simtit mireasma marii si a istoriei. Un oras care s-a numit Antheia ca apoi sa se numeasca Apollonia Pontica sau Apollonia Magna dupa care s-a apropiat de numele de azi, Sozopolis, ca apoi sub dominatia turca sa se numeasca Sizebolu. Da, este vorba de Sozopol, de Sozopolul vechi un orasel fantastic, un orasel contemporan dar cu note adanci de istorie.

Situat la aproximativ 35 km de Burgas pe coasta de sud a Bulgariei, Sozopol este un oras care trebuie vazut. Orasul vechi, ma refer. Daca pana reusesti sa parchezi, te lovesti un pic de vanzoleala de turisti si de amalgamul unei piete, dupa ce ai parcat si pornesti pe stradutele inguste, deja incepi sa simti. Morski Skali este una dintre cele mai vechi stradute din Sozopol dar ca ea mai gasesti multe cum ar fi Ribarska. Timp sa ai, sa colinzi si sa admiri sau sa iei masa sau doar o cafea la una din terasele de pe malul stancos al golfului unde privelistea este fantastica. Una din aceste terase este Ksantana unde ti se ofera nu numai privelistea ci si un decor rustic spectaculos.

Ca si in Nesebar gasesti si aici artizanii locali cu obiecte lucrate manual si pe langa acestea cu diferite gemuri si marmelade de smochine si alte fructe, toate facute ” de casa” cum se zice.

De neratat, zic eu, este si resturantul Kirik un resturant cu specific pescaresc. Niste scoici in sos de mustar si o salata, al carei nume l-am uitat dar foarte buna, cu vinete coapte, rosii, castraveti, ardei copt, usturoi si un sos fantastic, au constituit o masa pe cinste. Kirik este renumit pentru preparatele din peste proaspat servite intr-o ambianta foarte placuta.

Vis a vis de restaurant se afla portul de iachturi si ambarcatiuni de dimensiuni mici iar undeva in spate, pe un fel de peninsula, se zareste silueta unei cladiri parasite ce aduce cu un castel. Este o fosta baza militara, astazi inchisa dar se spune ca te poti intelege uneori cu paznicii sa intri sa vizitezi.

Si cum o vizita nu mi-a ajuns, mi-am propus ca intr-un viitor foarte apropiat sa imi petrec cateva zile in Sozopol.

Unii ii spun Saint Tropez-ul Bulgariei dar eu personal nu pot sa ma pronunt. Poate pentru ca nu am ajuns inca la Saint Tropez?!

Morski Skali

Terasa Ksantana

Terasa Ksantana

Terasa Ksantana

Vedere spre golf

Vedere de pe malul golfului

Suveniruri si dulceturi

O plaja inedita

Vedere spre Morski Skali

Saritori de pe stanci

Saritori de pe stanci

Casa traditionala

Ansamblu de case traditional

Casa traditionala

Ruinele unei biserici medievale

Casa traditionala

Turisti mari si mici

Zagorka si cateva minute de relaxare

Fosta baza militara

Portul de iachturi