Requies diei septimi

Şi am ajuns la Odorhei. Am ajuns la Odorheiul Secuiesc pe drumuri care nu au mai văzut asfalt şi reparaţii de ani de zile. Am ajuns acolo trecând prin peisaje superbe. Am ajuns acolo trecând prin sate cu biserici fortificate. Pentru mine, trecătorul este inedit şi istorie pentru localnici, o lupta continuă cu viaţa de zi cu zi.
Odorheiul ne-a întampinat curat şi liniştit. Eram foarte curios de locul unde aveam cazarea, Septimia fiindcă din pozele de pe site promitea. Și Septimia s-a ținut de promisiune. Hotel, hostel, sală de bowling, centru SPA, centru de echitaţie, terenuri de sport şi bazine de înot, totul de o calitate ireproşabilă, încântătoare şi deservite de un personal, jos pălăria. Vă recomand cu multă placere dacă ajungeți in zonă, indiferent că veți alege hotelul sau hostelul.

Motto-ul Septimia

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Odorheiul Secuiesc

Liceul Tamasi Aron

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Liceul Tamasi Aron

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Odorheiul Secuiesc

Vizita prin oraș a fost extrem de scurtă fiindcă ne grăbeam spre Racoș, satul cu castel și cariera de bazalt. Pe drum am întâlnit o sumedenie de Dacii 1310, un semn clar că zona este destul de izolată şi locuită de oameni modeşti. Bineînțeles nici Racoș nu face notă discordantă dar cu cât te apropii de fosta carieră te convingi că viața e grea pentru cei de aici. La una din porțile unei case vechi și destul de dărăpănate l-am gasit pe Ionuț, cum aveam să aflăm că îl cheamă. Stătea de vorbă cu un vecin. L-am întrebat cum se ajunge la cariera de bazalt şi s-a animat brusc, vorbea şi gesticula încercând să ne arate pe unde să mergem şi, ca să fie si mai convingător, a luat-o înaintea maşinii. A așteptat apoi rabdător până am parcat și iar a luat-o înainte uitându-se mereu înapoi să fie sigur că îl urmăm. Am mărit pasul și l-am ajuns din urmă să îl întreb una alta. Din mers, el cu capul mai mult în pământ căutând pietre să arunce încoace şi-ncolo, i-am explicat ce voiam să vedem. Dar mai întâi am făcut prezentarile, așa am aflat că îl cheamă Ionuț, că are 10 ani și că a venit de câțiva ani cu familia, aici, la Racoș. E scump la vorbă dar nu ocolește dialogul și așa aflu că a reușit să învețe ungurește și că “ e ceva mai bine aici decât la noi acasă” adică la Suceava. Nu văd ce e atât de bine dar îl cred pe cuvânt. În acest timp mergeam și peisajul devenea ușor selenar. În drumul spre lac găsim doi oameni,bărbat și femeie, sfredelind de zor cu o cazma un mal de pământ. Am crezut că sunt căutători de argilă, acel lut care se mai folosește la țară la izolarea caselor. Dar tot Ionuț avea să ne lamurească, erau căutători de fier prin rămășițele fostelor clădiri ale carierei de bazalt. Asta e una din sursele de venit a celor săraci din Racoș. Peisajele, în schimb, sunt superbe chiar și acum pe timp urât de iarnă-primăvară și clar se cere o revenire pe vreme frumoasă, cu ceva mai mult timp de explorat. În mod sigur data viitoare îl voi căuta pe Ionuț să ne mai călăuzească prin micul lui univers.

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Ionuț

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Reclame

Prejmer, cetatea şi satul

Chiar dacă ai mai văzut biserica fortificată, nu poţi trece prin Prejmer fără să o mai vizitezi o dată. După tumultul festivalului, o plimbare prin biserica fortăreaţă e de bun augur. Încă dinaintea orei de deschidere, lumea dă târcoale porţii ferecate. Cu ocazia festivalului administratorii au decis(înţelept) să poată fi vizitată între orele 11 şi 15, deşi în mod normal, Duminică şi Luni este închis.Taxa de intrare este mai mult decât decentă, 8 lei. Nu am să insist asupra istoriei bisericii fiindcă e arhicunoscută, am să vă spun doar că merită vizitată, merită să stați câteva minute în biserică, să stați în pragul unei camere și să faceți un exercițiu de imaginație asupra vieții din mica cetate de odinioară.

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

După ce am isprăvit vizita cetății am plecat, agale, să vedem ulițele satului. Aerul săsesc se mai simte dar este estompat de blocurile construite în perioada comunistă și de izul de sărăcie al zonei. Deși au farmecul lor, ulițele neasfaltate aici dau un sentiment ciudat de scăpătare. Primul semn că banii nu sunt suficienți în Prejmer e acest indicator.

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Fosta școală confesională evanghelică (acum, “Propietate privata” în proporție de 2/3) este compusă din 3 corpuri de clădire, din care doar unul refăcut (a nu se întelege restaurat) și funcțional ca centru social de zi.

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Mergând pe una din străzi am întâlnit un nene care se chinuia cu un Logan să treacă un șleau alunecos. Am sărit să îl ajut și m-a recompensat cu un măr! M-am bucurat fantastic, pe bune! Un gest simplu de mulțumire, un măr parfumat. Am continuat plimbarea pe strazile pline de glod și am gasit case frumos ornamentate și liniște, liniște întreruptă uneori de lătratul vreunui câine.

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Undeva într-un copac un cuplu de ciori stăteau indiferente și zgribulite.

Simple, Free Image and File Hosting at MediaFire

Doi ani de vacanta(Opt zile prin România)-O noua surpriza

Ziua 6

Ziua a 6a debuteaza fix in acelasi loc unde terminasem ziua a 5a, adica la Hotelul Mia . Asa cum va povesteam, dupa placuta surpriza a cazarii si a cinei, eram nerabdatori sa vedem cum va fi micul dejun. Ei bine si aici gazdele de la Hotel Mia s-au intrecut pe sine cu un mic dejun copios si variat. Ne-au asteptat dimineata sa ne intrebe cum am dori ouale si apoi in mai putin de 10 minute totul era pe masa pregatit si aranjat. Propietarul hotelului a trecut din nou sa ne ureze “Buna dimineata!” si sa se scuze ca treburile il cheama. Deci temerile legate de zicala “cat dai atata face” de data aceasta nu s-au adeverit. Hotel Mia din Borsa nu are multe stele dar atmosfera si servirea sunt de prima clasa. Va recomand cu multa caldura sa popositi aici daca aveti drum pe la Borsa.

Multumiti pana peste poate, ne luam zborul catre Bistrita unde urma sa cautam Sugaletele. Desi suna a zaharicale, nu sunt decat niste chestii arhitectonice a caror definitie suna cam asa: “Complex din 13 clădiri datând din secolele XV-XVI, cele mai tipice construcții renascentiste din Transilvania. Sugăletele sunt formate din mai multe clădiri etajate, legate între ele prin niște intrări spațioase ce formează o galerie cu 20 de bolți ce se sprijină pe 21 de pilastri”.

Bistrita mai are si pasaje medievale, vreo 16 la numar, dar nu le-am dibuit chiar pe toate, ci doar vreo 8 din ele. Bineinteles ca ploaia ne-a insotit si aici si ne-a manat la o cafea intr-un barulet dragut dar plin ochi de fum. De tigari.

In centru

Unul din pasajele bistritene

Pasajul Funarilor

Pasaj I

Biserica catolica

Sugălete

Nefiind un oras prea mare, am terminat destul de repede vizita, asa ca, inapoi in masina si la drum. Si dai si mergi de era sa trecem ca vantul pe langa Arcalia.

Arcalia se afla la vreo 20 de km de Bistrita si are un punct de interes major : Castelul Bethlen. Familia Bethlen a avut multe resedinte in Transilvania iar ca figura marcanta a fost Gabriel Bethlen un lider al miscarii antihabsburgice, nascut la Ilia in anul 1580. O scurta perioada de timp Gabriel Bethlen a fost principe al Transilvaniei intre 1613 si 1629. Azi castelul Bethlen apartine Universitatii Babes-Bolyai si este centru regional al francofoniei. In parcul castelului exista un parc dendrologic pazit de un vajnic cerber care ne-a insotit prin tot parcul si imprejurul castelului. Am lasat castelul sa isi vada de francofonia lui si am iesit la soseaua principala a satului Arcalia. Cativa copii se intorceau de la scoala cu ghiozdanele in spate iar undeva pe o pajiste peste drum, pastea un cal iar la adapostul lui un baietel facea pipi.

Aleea spre castel

Centrul Regional al Francofoniei

Castelul Bethlen

Ramasita a unui blazon

Administratia castelului

Parcul dendrologic

Parcul dendrologic

Cerberul din parc

Baietelul cu calul

Baietelul cu calul

Arcalia

Tinta finala a zilei era Izvorul Muresului dar in drumul spre destinatie am trecut prin Ditrau. Si despre Ditrau sunt convins ca multi dintre noi nu au auzit. Ei bine, daca la Acâș am ramas cu gura cascata la vederea bisericii din sat, la Ditrau am cazut in extaz. Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Ditrau este o catedrala in stil neo-gotic construita intre 1908-1911 dupa planurile arhitectilor István Kiss si Ede Dorzsák. Datele bisericii pe care le gasesti afisate la intrare te anunta ca inauntru incap aproximativ 5000 de oameni!!!

Din pacate ploua foarte tare asa ca m-am rezumat a trage o poza de exterior la adapostul masinii iar la interior am tras cateva imagini prin geamul usii deoarece biserica era inchisa.

Biserica Preasfanta Inima a lui Iisus

Vedere din interior

Vitraliu

Scurta istorie si documentatie a bisericii

Ditrau mai “ascunde” si o biserica veche Sf. Ecaterina plus o macelarie cu clopotnita de lemn. De aceste doua monumente nu stiam, asa ca le-am ratat, dar mai mult ca sigur le voi include intr-o noua calatorie, mai aprofundata si mai documentata. Ne rupem cu greu de minunea de la Ditrau si plecam spre Izvorul Muresului, asa cum ziceam, destinatia finala a zilei.

Va urma…..