Gellért

Anunțuri

Pionieri, statui și catedrale

Au trecut foarte mulți ani de când nu am mai vizitat Budapesta. În 1990, vara, Budapesta și mai precis gara Keleti a fost primul meu contact cu lumea din afara României. Am hălăduit atunci preț de o zi jumate fără nicio noimă pe străzi, descoperind un oraș frumos dar și asistând la un moment istoric aș zice, retragerea trupelor sovietice de pe teritoriile ungurești, vagoane întregi de tancuri și echipamente militare marcate cu celebra stea rosie sovietică plecau rând pe rând. Cum amintirile deveniseră vagi am hotărât că este vremea unei revederi.

Weekendul budapestan a început vineri pe la prănz în grabă mare să ajungem la Gyermekvasút(Trenulețul copiilor) fiindcă citisem pe site-ul lor că se inchide două weekenduri pentru reparații iar asta însemna ca sămbătă, a doua zi, era deja închis. Despre trenuleț auzisem vag dar am găsit informații bune la Alexandra dar niște precizari în plus nu strică nimănui, niciodată. În primul rand vă recomand să vă cumpărați abonamentul de 24h pentru liniile de transport în comun(vom vorbi un pic mai încolo despre transport în Budapesta). Cu abonamentul în buzunar trebuie sa ajungeți la Széll Kálmán tér fosta Moszkva tér de unde luați tramvaiul 59 sau 61 doua stații până la Városmajor. La Városmajor aveti două opțiuni, să luati tramvaiul cu zimți, tramvaiul 60, până la Széchenyi-hegyi și apoi încă 200 metri până la gara trenulețului sau să mergeți până la Libego, telescaun, pe care îl luați până la János-hegy.

În prima variantă de la Széchenyi-hegyi vă puteti lua bilet doar dus, bilet care costa 700 HUF, până la stația terminus Hűvösvölgy iar pentru întoarcere puteți lua tramvai(61) spre Széll Kálmán tér fiindcă aveti deja abonamentul de transport.Traseul trenulețului în varianta asta dureaza o oră.

Varianta doi cu telescaunul până la János-hegy o găsiți explicată la Alexandra.

Tramvaiul cu zimți, Fogaskerekű vasút, nu este doar o atracție turistică ci este un mijloc de transport normal în viața Budapestei apreciat foarte mult de bikeri care fac downhill. Construit în 1873 dupa planurile lui Nikolaus Riggenbach, tramvaiul își începe activitatea și se dovedește un succes iar din 1929 se ajunsese la un tramvai la fiecare 15 minute.

În anul 1973 linia tramvaiului 60 primește o reparație capitala, reparație care schimbă și sistemul cremaliera Riggenbach cu sistemul cremaliera a lui Emil Strub.(sursa Wikipedia și hampage.hu)

Trenulețul copiilor, Gyermekvasút, inițial cunoscut sub numele de Trenulețul Pionierilor, Uttörővasút, nu este unic în lume dar este printre cele mai cunoscute. Ideea a plecat din Uniunea Sovietica in 1932 și s-a răspândit în tot blocul de state comuniste. Se inaugurează în 1948 și este deservit de copii, bineînteles sub supravegherea unor adulti, profesori sau foști lucratori de la caile ferate. Linia are 7 stații pe o lungime de aproximativ 11 km.

Întors la Széll Kálmán tér după plimbarea cu trenulețul am luat metroul până pe malul Dunării la Batthyány tér. Imediat cum ieși din stația de metrou te întâmpină o panoramă superbă a Dunării și a clădirii parlamentului. Am luat-o apoi încet spre podul cu lanțuri, Széchenyi lánchíd. Imaginea Dunării, a podurilor, a dealului Gellért este superbă. Am trecut în Pesta și am pornit pe străzi spre catedrala Szent István. La un moment dat am trecut pe sub niște coloane care m-au dus cu gândul la Sugăletele de la Bistrița. Dar până la catedrala am găsit prima statuie de bronz, băiatul cu ziare. Statuile din bronz sunt o atracție a Budapestei și s-ar putea face un tur doar ca să vezi aceste statui. Noi am găsit doar câteva din ele.

Catedrala Szent István te duce cu gândul imediat la San Pietro. Poartă numele regelui legendar al Ungariei István I, este construită in stil neoclasic iar în acest moment este a treia clădire ca mărime din Ungaria. E una din atracțiile principale ale Budapestei iar din balconul cupolei ai o vedere de 360 grade asupra orașului.

N-am urcat în prima zi în cupola fiindcă era înnorat și târziu dar am ajuns a doua zi. Dar asta în urmatorul articol.

În încheiere lansez un mic concurs, dintre toți cei care vor comenta și vor da informații cât mai complete despre statuia „Băiatul cu ziare” voi alege prin tragere la sorți un câștigător. Premiul? Modic, o carte poștala personalizată cu o imagine aleasă de câștigător din imaginile de mai jos, trimisă prin intermediul Postagram.

Fogaskerekű vasút, tramvaiul cu zimți la capăt de linie, Városmajor

Interiorul tramvaiului cu zimți

Széchenyi-hegyi, capătul tramvaiului cu zimți spre trenulețul copiilor

Terasamentul tramvaiului cu zimți, pe mijloc sistemul cremalieră tip Strub

Sistemul cremalieră inițial tip Riggenbach

Traseul tramvaiului

Gara principală Trenulețul copiilor, Gyermekvasút

Nașii în acțiune

Interiorul vagonului

Vedere din vagon

La datorie, ca la carte

Vedere de pe traseu

Locomotiva trenului în stația terminus Hűvösvölgy

Locomotiva este de producție românească

Mijloacele de comunicație tradiționale se pastrează chiar și azi

Vedere spre parlament de la Batthyány tér

O imagine clasică când vorbim de Budapesta, Dunărea și parlamentul

Podul cu lanțuri, Széchenyi lánchíd, cu celebrii lei care au limbă deși legenda spune altceva

Podul cu lanțuri, vedere spre Pesta

Vedere spre Buda

Leii celebrii asemănători cu cei din Trafalgar Square

Sugăletele varianta budapestana

Clădirea Bufniță

Băiatul cu ziare, protagonistul concursului

Basilica Szent István

Vedere spre Szent István

Cupola basilicii Szent István

Vitraliu din basilica

Unul din altare

 

 

 

 

Istorie moderna

Se da o imagine cu un soclu

Ei bine, acum as putea sa lansez chiar un concurs „Ghiciti personajul de pe soclu” dar ar fi prea simplu fiindca toata lumea ar raspunde „Nu vezi nene ca scrie? E Ionut”. Da,da dar cine este Ionut? Cine e si ce a facut sa merite un soclu? De ce Ionut si nu vecinul Fane? O adevarata polemica s-ar isca pe tema lui Ionut asta.

Dar hai sa mai punem o piesa la puzzle

Pe el il stiti? Unii ar zice da, unii ar zice nu. Cei mai tineri ar putea spune ca e vreun interlop in miezul unei afaceri de succes, ca doar asa au vazut la TV si cine mai are sabii in ziua de azi,nu? Dar cine sa fie??
Totusi caciula aia parca nu e stylish, ar spune tot ei.

Sigur ca cei mai multi dintre voi ar spune cu mana pe inima, Tudor Vladimirescu. De ce? Fiindca nu au folosit cartea de istorie doar ca evantai ci au si citit-o.

Dar va spun, istoria se rescrie! Noutatile ne asalteaza zilnic.

Nu va mai fierb si hai sa unim acum cele doua imagini

Ignorantilor!!

Doi ani de vacanta(Opt zile prin România) – Final sau nu?

Ziua 8

Iaca a sosit si ultima zi din acest mini tur si ultima vizita. Plecam din Moieciu de Jos direct in Sinaia la Peles. Pelesul imi este drag si il revad de fiecare data cu emotie si placere numai ca de data asta era invadat de vizitatori asiatici intr-un numar impresionant plus eternii vizitatori care se catara pe toate monumentele, echipati cu ochelari de soare chiar daca afara ploua, pentru a-si face pozele pentru Facebook. Calitatea vizitatorilor acopera toata plaja de la o extrema la alta. Gasesti si fini cunoscatori de arta si iubitori de regalitate care pasesc cu evlavie prin aerul regal al castelului.

Nu am intrat dar tot am facut cateva poze in gradina palatului. Ploua si castelul se oglindea tare frumos in baltoace.

Castelul Peles

Castelul Peles

Castelul Peles

Castelul Peles

Regele

Regina

Statuie

Adapost de ploaie

Reflexie in apa

Reflexie in apa

Istoria Pelesului o stie toata lumea si mai toti l-am vizitat macar o data asa ca nu voi insista cu detalii “tehnice”.

Ce vreau de fapt este sa pornesc, in aceasta postare de final, o discutie despre partile mai putin mediatizate ale frumosului romanesc, locuri si monumente sau ce ar mai fi fost de vazut in acest traseu al celor opt zile.

Voi deschide eu discutia si va voi spune cu regret ca am ratat dintr-o eroare, o scapare de moment, biserica de la Densus. Abia tarziu la multe zeci de kilometri departare am constat ca aici nu am fost.

Cine incepe?

Ce ar mai fi fost de vazut? Unde? Cum? Pe unde?

Initial am am vrut sa scriu “Final” dar m-am gandit ca nu e final atata timp cat sigur si voi ati mai putea adauga “pieces” din calatoriile voastre.