Triunghiul rupestru

Fascinația pentru treimi sau triunghuri misterioase străbate lumea în lung și în lat. Sigur că nici plaiurile românești nu fac notă discordantă. Vă vorbeam în postarea de aici despre schitul Nămăiești, schitul rupestru cu legende din vremea creștinării Daciei, dar acest schit nu este singur ci face parte dintr-un triunghi spiritual alături de schitul Cetățuia și schitul Corbii de Piatră. Un triunghi echilateral cu latura de 20 de kilometri pare că unește imaginar cele trei lăcașe de cult deşi nimeni nu poate confirma cu exactitate acest lucru. Unii contestă, și ei fără date exacte, alăturarea celor trei schituri. Nota, așa zis, discordantă o face schitul Corbii de Piatră, schit care se spune ca nu ar fi schit ci “monastire” conform hrisoavelor vechi iar hramul este diferit de al schiturilor Nămăiești și Cetățuia iar triunghiul, spun tot ei, este scornit de dragul spectaculosului.

Dar nu despre Corbii de Piatră vom vorbi acum ci despre alt colț al așa zisului triunghi, schitul Cetațuia.

De la prima vedere am sesizat asemănarea poziționării cu cetatea Poienari, am gasit același urcuș pieptiș numai că aici nu avem trepte ci o cărare șerpuită prin padure, cărare supranumită și Via Dolorosa sau Drumul Crucii. La fiecare colț al potecii găsim scene cu drumul lui Iisus către locul răstignirii. Deși urcușul cere ceva efort, am întâlnit pe potecă bătrâni și copii care reuşeau să ajungă sus la schit.

Istoria schitului, azi ridicat la rang de mânăstire, pare a fi una suficient de zbuciumată cu căderi în ruină și reclădiri. Aici se adună laolaltă, conform legendelor reale sau imaginare, Zamolxe, Negru Vodă, Mihai Viteazul, Ioanichie Schimonah (singurul cuvios român ale cărui moaște au fost găsite întregi), Nicolae Alexandru Basarab și ,de ce nu, Cavalerul Trac.

Astfel de așezări păstrează aproape nealterat spiritul inițial al creștinătății. Săpate și amenajate în comuniune cu natura, în stâncă, exprimă credință puternică lipsită de fast sau bogăție, așa cum a fost ea propovăduită. Locul, dacă stăm să ne gândim, îmbină religia precreștină a dacilor cu religia creștin-ortodoxă.

Din păcate și aici locul este umbrit de cerșetori insistenți. Dacă aveți ceva mărunțiș prin buzunare, puteţi să-i faceţi fericiţi. Apoi, mergeți sus, la schit, la grota cuviosului, la capul de leu, încărcați-vă spiritul în peștera Moșului(Zamolxe) și nu în ultimul rând, admirați priveliștea absolut deosebită.

Vedere spre schit din șosea

Începutul urcușului spre schit

Crucea lui Mihai Viteazul de lângă schit

Poteca spre schit

O mică troiță pe potecă

Sus aproape de vârf

Cruce în memoria sfântului

Peștera sfântului

Urme lăsate de vizitatori

Vedere spre comuna Cetățeni

Vedere asupra văii

Vedere asupra văii

Capul leului panoul

Capul leului stânca

Crucea lui Mihai Viteazul

Crucea lui Mihai Viteazul

Placa memorială de sub cruce

Trepte la intrarea în curtea schitului

Trepte la intrarea în curtea schitului

Biserica nouă în stil maramureșean

Spre cavalerul trac

Cavalerul trac

Spre peștera Moșului unde se spune ca însuși Zamolxe și-ar fi găsit sălaș

Peștera Moșului

Peștera Moșului-Zamolxe

Peștera Moșului

Vedere din fața peșterii

Placă din biserica rupestră

Interiorul bisericii rupestre

Biserica rupestră

Anunțuri

Doi ani de vacanta(Opt zile prin România)- Intalnirea cu Zamolxe

Ziua 2

Din acest traseu nu putea lipsi intalnirea cu istoria, intalnirea cu marele Zamolxe. Nu il vizitasem niciodata si  imi doream aceasta intalnire. Totusi pana acolo am mai bifat o intreprindere mai in ruina decat la Nălățvad: fostul combinat de la Calan.

Datand din anul 1869 cand a fost ridicat primul furnal avand un parcurs infloritor, acum totul este o ruina postdecembrista.Nu intram in amanuntele care au dus la aceasta stare de fapt dar trebuie totusi marcat ce a fost si unde s-a ajuns.

Iata o fotografie de epoca de la Calan(sursa http://www.calan.info.ro/)

Si iata cum arata combinatul siderurgic azi

Lasam Calanul cu suferinta lui si pornim pieptis catre intalnirea mareata cu Zamolxe. Stiam de prin alte bloguri ca ultimii 18 kilometri sunt un drum foarte prost dar nu am crezut ca e chiar asa. Ei bine, era mai prost decat m-am asteptat, un drum forestier, vai mama lui, care pune la incercare toate madularele masinii. Si totusi, pe o vreme suficient de neprielnica combinata cu acest drum descurajant, erau vizitatori sus la Sarmizegetusa.

Initial drumul parea un fel de Transalpina

La scurt timp au inceput sa apara semnele prevestitoare, gropile.

Dupa care am intrat in drumul forestier unde masinuta a fost pusa la grea incercare

Cu chiu, cu vai am parcurs cei aproximativ 18 kilometri in o ora si un pic. Sus ne astepta leganul istoriei romanesti.

Am pasit mut de uimire printre ceea ce mai ramasese din maretia Daciei. Nu ma voi apuca sa explic monumentele, va las sa priviti pozele si sa incercati sa simtiti emotia traita de mine la Sarmizegetusa.

Aproape inevitabil in orice poveste exista si un personaj negativ. Desi erau panouri peste tot cu inscrisul “Nu va urcati pe monumente”, un nene (si cati ori mai fi ca el?) a gasit de cuviinta sa isi faca poze pentru albumul personal catarat fix pe coloanele sanctuarului. Ce conta pentru el ca celorlalti vizitatori locul le inspira respect si istorie? Omul trebuia sa isi faca poze cat mai “kul”.

Dupa ce am savurat fiecare particica a Sarmizegetusei am plecat bucurosi ca am atins punctul Zero al romanismului.

In drumul de intoarcere pe malul unui rau pasteau cativa cai si printre ei un manz negru alaturi de mama lui faceau o nota aparte in tot grupul.

Va urma….

Doi ani de vacanta(Opt zile prin România)-Pestera Polovragi

Ziua 1

 

Dupa Manastirea Polovragi am dat o fuga rapid spre pestera cu acelasi nume. Pe un drum croit pe sub munte dar totusi scurt se ajunge la pestera.

Drumul catre pestera

Poarta pesterii

Nici pe aici nu mai calcasem de mai bine de 15 ani dar o data ajuns locurile pareau familiare. Se spune ca insusi Zamolxe a salasuit in aceasta pestera iar tamaduitorii preparau diferite leacuri la adapostul tainic din pestera. Azi pestera este locuita de o specie de lilieci care vin la adapost gratie temperaturii constante.

Galerie

Izvorul Sperantelor – loc de pelerinaj al credinciosilor

Alba ca Zapada

Coloana

Capatul galeriei vizitabile

O data ajuns la capatul galeriei vizitabile daca te opresti si taci vei auzi in penumbra doar picurii care cad intermitent cladind noi forme pe podeaua pesterii. Dupa ce te incarci de linistea de acolo, te mai uiti o data la capatul galeriei vizitabile si usor, usor faci cale intoarsa spre lumina.

Pornim iar la drum!

Va urma…